ta da da daaaaaaaammm. poze pe teava :):)
dubai 2006 trip photos

Bai, am realizat ceva. Cand eram gushteri scriam in caietul de dictando de ciori/codobaturi si alte zburatoare suspecte ca pleaca in tarile calde. Hmm, cum sa zic, aici E una din tarile calde. Deci am plecat in vacanta in tarile calde. Nu, nu sunt cioara. Ma rog, intelegeti voi.
Ok, sa intru in subiect. Aici e un fel de Truman Show. Nu sunt pensionari absolut deloc si cam pana si gainatul de la pasari e artificial, probabil o forma noua de cauciuc. Serios acum, astia sunt nebuni. Te doare mintea ce-au facut din desert. M-am trezit prin mall pe la ei uitandu-ma la niste piese de-ale lor (femei de-alea cu mileuri pe cap si imbracate in negru de sus pana jos – moartea pasiunii) si comentand “hai fetelor, mai voios, mai voios..”

Habar n-am ce zi e deci comentez ce-mi amintesc din zilele trecute. Prima zi am iesit prin oras sa gasesc petrol rupt de oboseala si impuscat in cap. In jur amalgam de loco, libanezi, asiatici (alora nu le-a spus nimeni ca au o problema cu ochii, le stau invers) si indieni. Toti te iau cu “Hello, sir”, “Absolutely sir”, “Sictir sir”. Nu tu un “baietzica”, “cumnate”, “fatza de cur”, etc. Mancarea thailandeza face legea. Au un sos bestial, un fel de haribo topit pe care-l pui pe niste copanele de crevete. Serios, e bun rau. Dupa aia chestii libaneze care nu mai tin minte cum se numesc, fumat sheesha, baut cocktail-uri, viata boema. Libanezii chiar sunt meseriashi. Mai un misto, mai fac o poanta, oameni dezghetati. In plus arata absolut bestial. Probabil Alexandra/Silion/Cristina/Ada si restul de pasari de acasa ar lacrima constant oftand din 2 in 2 minute.
Ieri am fost in Mall of the Emirates, un mall enorm in care le-am vazut pista de ski. Concluzia: sunt idioti, au pana si instructori de ski pe acolo. M-am uitat insistent dupa geaca de ski Ana Hotels a lu’ Alienu, com’on, sa vad si eu ceva extrem. Din pacate prietenul nostru nu ajunsese – era inca in Arabia Saudita, trecea desertul facand free-running pe sonde. Cam tot ce poate vrea cineva se gaseste aici. De la Burton la Louis Vuitton (apropo, au genti naspa dupa parerea lu’ Simo
- a fost un an prost la crocodili probabil). Da Cristina, ti-am luat snow boots, marimea 34. Daca nu sunt buni vii si-i schimbi (haha, ce gluma, nu?:) ). Seara iesire in 360, un bar/terasa absolut misto pe o peninsula intre Jumeirah si Burj al Arab, pe mare. Incerc sa pun poze, netul pare sa se miste mai bine azi. Am mai fost la 2 expozitii (Sportex Middle East – n-a fost cum ma asteptam, majoritare acolo erau echipamentele de fitness, nimic de snow sau alte chestii in genul asta). Expozitia cu adevarat misto a fost aia de Media/Advertising, cam tot ce tine de media prin Middle-East s-a stans acolo. Standuri excelente, lumini, proiectoare, masini, kebab, etc. Kebabul nu era, doar fabulam.

Am inteles ca au ploaie cam de doua ori pe an doar, da’ de cand am venit a plouat deja de doua ori. Suspect, nu?:)
Ok, scriu mai incolo, se raceste cafeaua V-am pupat bai.

[avion, Bucuresti - Milano]

Buna seara din nou,

Si iata ca s-a ajuns in aer Sincer, ma simt ca Benny Hill. Am rezolvat primul quest prin aeroport – m-a abordat o tipa care lucra la un duty free sa cumpar pentru ea un parfum ca aveam pasaport si boarding pass si doar asa se poate cumpara. N-am inteles ce era cu fraza “go my minion, go!”. Evident, era sa dau un raft de parfumuri jos, o nebunie. Ma rog, ii cumpar fetei Farmec 16-ul si plec la boarding. Aparatul foto deschis, oamenii se uitau suspect da’ nu comenta nimeni prin urmare nici prin cap nu mi-a trecut sa-l inchid. Intrat in avion, dau cu capul de chestia aia de deasupra in care se tin bagajele de mana. Imi cer scuze, moment in care ma lovesc de scaun. Cer scuze din nou. Deja stewardesa sta cu ochii pe mine ca pe butelie. Ne masuram din ochi, o sa fie o lupta crancena. Excelent

Decolarea. Eu filmam in nestire prin avion, deci s-a vazut nevoita sa faca ea prima miscare. Cica nu e voie. Boooon, joaca dur. Politically correct, ea se referise la pozele din avion. Prin urmare dupa 5 minute am indreptat aparatul catre afara si m-am apucat sa filmez decolarea. Dupa vreo 5 minute vine la mine, cica nu e voie sa pozez nici afara. Oricum decolasem, era noapte si imi indeplinisem agenda. Acum vad ca vine amenintator cu un sandwich, cred ca vrea pace.

Va pup, inchid din nou laptopul.

[aeroport Milano]

Comeback.

Surprinzator, am ajuns la Milano. Pe drumul pana aici turbulente puternice – se zguduia super misto, ziceai ca pune Rancha muzica. Aeroportul mare frate, magazinul Ferrari fix in fata. La cat de mare e are o surpriza pe masura. Nu se fumeaza nicaieri, da’ absolut nicaieri. Nu baruri, nu locuri amenajate, nimic. Cred ca mi-am dat seama cum fac localnicii – baga tigarile invers pe gat – ca altfel nu-mi explic. La un moment dat vad agatata o tablita de tavan: WiFi access point. Yu-hu! Yuhu pe naiba, accesul e platit si habar n-am de unde ti-ai lua cartela. Sau de ce

Ce urmeaza e boarding-ul pentru Dubai. In afara de cativa oameni care par normali, parca toti restul care se imbarca sunt teroristi. Serios bai, tre’ sa vedeti acum arata Tre’ sa-i prind neatenti si sa le bag poze. Sigur o sa trebuiasca un filtru de red-eye reduction la aparat, ca astia au ochii rosii default. De furie adica Sper sa nu fuga repede, ca daca pana acum au stat in fusta poate n-au antrenament. A, si mai e unul, Vassili Makarov, ca il chemau la pupitru. E ca si cum as calatori cu Ghenadi Kalashnikov.
Excelent, devine bestial. Revin.

[in avion, Milano - Dubai]

2AM ora Romaniei. Sunt la cateva ore dupa boarding in avion, un pahar de vin rosu (al 4-lea sau al 5-lea), ma sarut pasional cu germanul de langa. E un tip care arata misto, bem impreuna vin si facem misto de cat de idiot pot arata mingile de fotbal. Ma rog, eu fac misto, el le vinde, am inteles ca cu asta se ocupa.

Diferenta super mare intre zborul Bucuresti – Milano si Milano – Dubai. In primul rand avionul mult mai curat si mai mare (un 767, pare genul de avion rezistent in care nici chiar Alex nu poate darama mare lucru). Stewardesele si stewarzii arata cashto, sunt mai amabili si te lasa sa-ti iei singur bautura de la bar. Comparate cu stewardesele de pe avionul asta alea de pe cursa de Bucuresti erau niste impushcate, pareau ca acum au iesit din operatie si le-a obligat cineva sa lucreze. Revenind la prezent, ne-au dat casti, le ascult muzica de camera pe care-o difuzeaza prin scaune. Stiu, suna suspect Muzica se da in scaune. Ai casca, ai masca. Culmea, m-au lasat sa fac cate poze am vrut. Evident ca am facut cateva si apoi m-am plictisit si bagat aparatul la loc. Cand te lasa sa faci ce vrei iti trece repede. No, copii. Inchid iar laptopul, ne auzim din Dubai. Sunt rupt de oboseala Va pup.

ps: “87 bvg vgbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbcggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggi”
Asta e o chestie pe care n-o s-o inteleaga nimeni. Percuteaza la cine trebuie

Dragi amatori,

Iata-ne ajunsi la primul episod al periplului calatoriei de voiaj intreprinsa in scopuri de agrement catre destinatia mentionata. Asadar, imaginea urmatoare declanseaza sarbatoarea. Am ajuns in Otopeni sat ora locala 16.00, decolarea este prevazuta peste doua ore. Daca totul merge bine descarcerarea ar trebui sa tina maxim 40 de ore pana se recupereaza toate danturile. Evident, sunt nerabdator sa ma intalnesc cu avionul DC-80 cu care plecam, e prima lui cursa din 1983 incoace – l-au dat la casat de la un montaigne rousse din Kiev. Evident, nu e wireless altfel as fi postat instaneu. Cola e ca in timpul prohibitiei din New York, o vand porcii astia cu 90.000. Parca baga in ea apa din lacrimi altfel nu-mi explic pretul. Da, nu mai comentati, sunt in bar Langa, italieni. In fata, italieni. Pe laterale tigani care opereaza. E superb. No, salvez bateria de la laptop acum in eventualitatea in care li-ionul ala poate trimite semnale catre detectoare cand or sa ne caute in terenurile agricole de pe langa Ploiesti.

V-am pupat, stay tuned. Photoset-uri intra curand de pe flickr

Imagini din provincie. Se poate remarca faptul ca au ramas in acelasi stadiu. Noroc cu muncitorii nostri din constructii care dinainte de ’89 mai puneau cate o caramida / un combinat pe acolo.Rural images. One can notice the fact that the arabs are in the same undeveloped stage. Lucky thing that our construction workers (before ’89) were adding a brick or two or some milk factory around.

imagini furate cu nesimtire de la juergen stumpe, un suspect de pe internet ce se pare ca isi face vacantele acolo.images courtesy of juergen stumpe, a guy which seems to spend quite a lots of time in that area

O dupa-amiaza placuta de toamna. Combinatul de la Kozlodui mocneste voios de pe malul bulgaresc. Sunt fericitul posesor al unui bilet de avion luat la niste oferte concepute special pentru cetatenii mai rupti in fund. Ma rog, in definitiv toti suntem rupti in fund, problema e ca la mine se vede.

Prin urmare dupa cum spuneam am cerut cea mai rezonabila varianta de transport, incluzand aici chiar si disponibilitatea mea de a inota prin marea Arabiei pentru ultimii 100km, daca asta ii face sa economiseasca combustibil. Alitalia (macaronarii tot macaronari) a realizat potentialul afacerii. Un avion cu scaune de plastic -de-alea de terasa-, in care lumea sta in picioare si fumeaza Marasesti. Un avion care sa opreasca in toate haltele. Un avion popular, in care sa nu existe check-in, ci controlori de bilete urcati la fiecare statie. Ma rog, un avion AL NOSTRU. Si iata-ma cu biletul in mana si poza pe blog.

Take-off-ul se va petrece (daca e vant din spate si gasim un boeing liber sa ne traga) sambata, 25.11.2006 orele 18.00
Dupa cum v-ati dat seama, asta e locul unde se mediatizeaza toata actiunea. So. Bine v-am gasit.A nice autumn afternoon. The massive Kozlodui factory sings on the bulgarian shore. I am the happy owner of a plane ticket grabbed by the means of some sort of special offers tailored for naked ass people. Well, in the end we all are naked asses, the problem is that in my case it shows. Oh well, as I was saying I asked for the most reasonable transport offer, including here even my availability to swim through the arabian sea for the last 100km, if that makes them spare fuel. Alitalia (pasta still pasta till the end) realised the potential of the business. A plane with plastic chairs – you know, the cheap model, romanian terraces’ style -, where people stands up and smokes shitty cigarettes. A plane stopping in all the villages on its way. A popular plane without check-ins but ticket controllers getting in and out at each stop. Whatever a plane for US. So, here I am with the ticket in my hand and the picture on the blog.The take-off is scheduled (if we have the wind blowing in our back and if we find a free boeing willing to drag us in the air) saturday, november 25. 2006 at 18.00hr.
As you’ve already noticed by now, this is the place where all the action would be broadcasted. So. Good to see you.