In mod normal astazi era programata o balaceala in Wild Wadi – un aquapark in care indienii se cred pe Gange, filipinezii cauta perle pe toboganele cu apa iar rusii se lasa in apa la medie inaltime si fac pipi la liber fericiti ca nu mai trebuie sa plateasca un dirham la toaleta. Anyway, n-a fost sa fie asa pentru ca ne-a cuprins o stare hippie in care am decis s-o luam prin forfota souk-urilor, alei aglomerate ale Dubaiului cu ambulanti care mai de care mai retro in cautare de chilipiruri si joaca cu localnicii.

Spice souk, gold souk, fish souk, textile market, computer street, electronice chinezesti, margele, ceasuri, dantele, toate cacaturile adunate pe tarabe sau in magazine colorate sub directa indrumare a indianului select si atent la detalii care performeaza si design interior si vanzare si productie si zambetul tamp de calendar Pirelli. E BESTIAL. Au ajuns la un nivel atat de misto incat pe langa magazinul de jos mai au inca unul secret (ori in spate dupa usi mascate ori in vreun apartament) doldora de chestii contrafacute. Evident ne-am dus intr-un apartament din asta conspirativ undeva intr-o zona gen Pantelimon de nu mai arata bine compasul punctele cardinale. Culmea, asta pe la 11 seara Oricum, in viata mea n-am vazut atatea genti Louis Vuitton si Prada cate am vazut acolo. 100% identice, ori sunt scoase direct din fabrica ori au deja vreun control al calitatii, ideea e ca asta e arta deja. No, toata vanzoleala tine pana pe la 1-2 noaptea si e ca in Costinesti, n-are domne arabul somn si pace. Dupa aia unii se retrag in Deira, ceilalti iau abbra (o barca traditionala in care stau pe bancute cam 20 de oameni) si trec in Bur Dubai – partea parfumata a Dubaiului.

In timpul zilei pe langa toata chestia asta am intrat in Dubai Museum. E excelent, au bagat acolo de la arheologie pana la arabian heritage, moduri in care produc apa, animale si istorie. Totul super ordonat, curat, cu niste chestii de tehnologie care chiar se imbinau excelent ceea ce vizitai. Exemplu – facusera o camera traditionala de beduini cu unul care lucra in metal. Peste tot in camera erau unelte si matrite, in spate era unul care lucra la un vas. No, la o a doua privire iti dadeai seama ca nu era nici un om acolo, era de fapt un ecran pe care se proiecta filmul cu omul care lucra. Sunetul habar n-aveam de unde venea da’ ziceai ca e de acolo iar lcd-ul era pus si luminat in asa fel incat taica-su’ lu’ Flavia care saluta oricum manechinele din Universal s-ar fi dus sa dea noroc cu ala. In rest, totul bine si frumos. Maine probabil Wild Wadi..

Va pup copii