Dupa episodul Hatta am plecat inspre Fujeira, diametral opus de Dubai la oceanul indian. Am reusit sa gresim drumul prin urmare dintr-o calatorie de aprox. doua ore am facut patru, traversand vreo 5 emirate: Dubai, Sharjah, Umm-al-Quwain, Ras al Khaima, Fujeira. Faza funny e ca mi-am amintit de numele astea din timbrele pe care le strangeam in carti cand eram copii.

Autostrada trece pe rand prin desert apoi prin munti si in cele din urma pe langa ocean.

Pe drumul de la Ras al Khaimah sunt o gramada de zone amenajate cu piete de flori si fructe, mitraliere, ce are omul pe langa casa. Ok, ajunsi in Fujeira ne-am marcat teritoriul pe o plaja aproape goala, langa Hotel resort Meridien / Rotana. Lotul de baza era compus din vreo 6 persoane: 3 gagici (Simo, Mona si o nemtoaica stewardesa pe Emirates) si 3 baieti (Jeff – prietenul Monei, Ama – un alt nigerian si eu, Lacatus). O zi tranquille urmata de drumul spre casa cu ratacitul de baza. Noroc cu arabii care apropo sunt bestiali. Opresc daca faci cu mana, se dau jos din taxi sa-ti explice chestii si sunt absolut relaxati.

Dupa Fujeira, ajunsi in Dubai s-a lasat cu un chef pe plaja la Jebel Ali cu vreo 30+ romani intre care au mai aparut si alti internationali. Stai putin cam cu mura cand bei bere pentru ca e absolut ilegal in public. Cu ocazia asta am discutat cu un columbian, Juan – omul era DJ in Bogota de vreo 8 ani si respira muzica. Azi e iesire prin Wild Wadi (un aquapark care a aparut si prin Amazing Race )

Va pup, copii. Mai scriu..

Daca exista o asezare araba, exista o moschee. Minim una. Daca exista o moschee evident avem un turn. In acest caz turnul contine cel putin un Cotabitza in el. Cotabitza e fascinat de megafoane. In care normal – pentru ca e Cotabitza – canta.

Daca cumva moscheea are doua turnuri, apare si Cornel Constantiniu in celalalt. Cand apare Cornel se incinge petrecerea. De 5-6 ori pe zi. Cate 30 de minute. 7 zile din 7. Oa.

Copii, revin in studioul 3. Jumeira 3 asta e zona.

Dupa cum spuneam aseara, situatia a evoluat cat se poate de favorabil. Calatorie fara probleme, Dubaiul magnific noaptea, mi-am pierdut bagajul. STOP pe bagaj. Serios, idiotii mi-au ratacit bagajul. Noroc cu unul care o freca pe acolo care si-a amintit ca l-a vazut, dupa ce am stat ca baietii la un parte-n parte l-a scos de undeva si mi l-a dat zambitor. L-am lasat in sange. Dupa recuperarea de rigoare azi dimineata a fost zi cu branzica multa – vreo 5 feluri de chestii cu mucegai, evident eram in culmea fericirii pe spate cu branzicile legate de tavan, le atingeam cu limba, ele pe mine, nebunie..

Cum temperatura era cam de 38-40 grade m-am imbracat regulamentar – pantaloni combat kaki, bluza cu maneca lunga, tricou pe deasupra si off we go – directia Hatta. Hatta e o zona in munti la ei, la 9km de Oman cu niste lacuri, cascade si un mic establishment unde se reculege tot indianul dupa o zi placuta de sapat. Traditia locului este sa batzai din picior aleator in pozitia sezut analizand din punct de vedere organoleptic compozitia unui Cosmopolitan. Dupa analize indelungi am realizat ca mai e nevoie de material de studiu. No, oboseala de dupa golf. Calmati-va, n-am inceput sa joc golf, ar fi prea mult pentru prima zi. Am dat o mostra din imagini pentru ca va iubesc. Momentan din nou acasa intrat intre cuvinte, dupa un dusulica se prevede o sedinta de cherry picking prin mall-uri. Va pup copii, mi-e dor de voi.

[este vorba despre blestematii aia de papuci Rossignol care rod naspa de tot, fir-ar. De-abia calc.]

Sunt la un internet cafe in zona libera, copiez ce-am scris mai devreme in sala de asteptare. Time runs out So

Domnii mei, dupa o pauza de cateva luni ajung iar pe butoane prin autobaza capitalei, namely Otopeni. Prima impresie: este cumva Zen, destul de pasnic. Singura pata de culoare sunt stolurile de cocote care se agata de zborul de Paris in avioanele Louis Vuitton. Rapitoarele vor fi probabil parasutate direct deasupra Arcului de Triumf, de-acolo le intra in functiune ogivele detectoare de fraieri. Ar fi bestial un reportaj care sa analizeze migratia (la fel ca la sturioni) si punctul culminant al depunerii de icre. Ma rog.

Cum am intrat direct in problema imi dau seama ca am trecut putin peste momentele subiectului. Expozitiunea asadar. Pentru cei mai noi, toata aceasta epopee se vrea a fi descrierea periplului unei tinere sperante, membru in lotul de baza al FC HappySoft Brasov / Fabrica / Palalaia Publishing Group in amalgamul multicultural al Emiratelor Arabe Unite. Scheisse man, druje multiculturi alle fucking grande. Respek.

Autobuzul de Dubai – pit stop-ul acestei runde a cursei – decoleaza la ora 20:30. Si aterizeaza doua minute mai tarziu, au uitat sa ia stewardesele. Stewardese care inca nu stiu cum arata, cum reactioneaza la injuraturile de mama sau daca scuipa cand se enerveaza. Ce stiu oricum este ca va fi interesanta interactiunea. In curand se deschide check in-ul, vor trebui multe lacrimi si sudoare pentru a-i convinge sa-mi accepte bagajul supraponderal [update: YAY, VICTORIE. AM REUSIT].

Intre timp ascult niste pensionari, intellectual wannabe’s care fac paralele intre Otopeni si Charles de Gaulle. Fraierilor, Otopeni este gandit in stil neo-rromantic, de Gaulle are arhitectura berbera. Nu par oricum sa fie focusati, au trecut deja la alt subiect, il iau la p** pe Baselu. Sunt plictisitori prin urmare ma distrez si eu cum pot – adica fac discret un pipi finut in cola masculului alfa din grup si plec incet.

Time for check-in. Intru in zona libera si daca mai pot revin de acolo. Va pup, a inceput din nou

[update. totul sub control. sunt in zona libera cu mana la parfumuri.]