Buna ziua din Chicago.

Insumat, de cand ne-am trezit sa plecam inspre aeroport pana acum cand ajungem in pat au trecut mai bine de 24 de ore. Prin urmare au trecut peste 24 de ore. Asadar 24 de ore. Sau mai mult. Ma rog. Important e ca Ovi e fantastic. Om mai maleabil eu n-am vazut, ia forma vasului si adoarme in orice pozitie, orice loc, orice ora. Pe cuvant ca n-am mai vazut om care sa adorma la comanda, asta din secunda in care i-ai spus play dead. Bestial!

Ce concluzie reiese din primele fraze? Da prieteni, suntem vii, dam voiosi din coada si vorbim americana prin metropolele lumii. Tibi FaceFarmec, El Lider Minimo (Cosma) si subsemnatul (Printu Mondial) promitem sa marcam multe goluri pe aici. Calatoria a inceput cu Ovi murat rau de tot, drogat cu Xanax si infiorat de placere la atingerea cardurilor de credit. Baietii incepe sa mananca si sa beie produse felurite preparate in spatele Boeing-ului pana in momentul in care vede lista cu alcool. Asadar, incepe sa beie vin si amarula pana se face pula, sa ma scuze doamnele.

E momentul in care se vad primii americani la sol (se recunosc dupa caschete) si News York-ul. Ma rog, se pare ca nu e New York-ul ci Boston-ul – partea de nord a Statelor Unite pare un oras enorm (practic de la Boston spre New York si apoi inspre Chicago unde am sosit) deoarece sunt case lipite peste tot. Se pot considera prin urmare ca fiind acelasi oras. Nu prea vad cum se face diferentiere administrativa da’ cred ca au pus unguri ca zona de tampon. Tin sa mentionez ca JFK (aerogara) e un JEG, JEG, JEG. Culoare inguste, scari de tziment, o sala de control pasapoarte super mica cu vreo 3 functionari (din 12 ghisee) care controlau in timp ce se scarpinau la ouale lor chinezesti (da, erau asians) si multa multa lume care astepta in linii. Mai aveau putin si bagau tigani de-ai nostri care sa vanda porumb fiert. Era sa pierdem avionul, pana la urma am combinat-o pe una de culoare cioara-deschis de la securitate sa ne lase in fata si iata-ne scapati. Inca un coridor, inca un control si ajungem in zona cu gate-urile fugind dupa conexiunea de Chicago. Murphy se pare ca a fost arhitect sef pentru ca avionul nostru e la ultima poarta, in curul lumii. Ghiseul arata a McDonald’s, mai au putin si vand hot dog acolo. Ne baga astia din nou pe scari, apoi pe pista printr-un coridor acoperit de panze (e pe bune) si ajungem la un avion din perioada lui Traian Vuia. N-am trait in viata mea cutremuraturi asa violente ca la zborul asta (tremura epava din toate niturile, se inclina, bubuia si paraia de ziceai ca ii e dor de muzeu)

Finally, Chicago. DIFERENTA. Chicago rules – are baieti mult mai misto, fetele care zambesc, curat si mega modern. Evident, in buna traditie din Brasov luam taxi-ul, e prea confortabil ca sa zici nu. Dupa cateva vizite prin Chicago ma declar multumit: mi-au respectat 100% sfaturile. Orasul e destul de greu de imaginat, se dezvolta pe inaltime (sunt 3 nivele, inclusiv stazile si trenurile/metro-urile interioare). Cand zic strazi supraetajate nu ma refer la un pod sau o chestie de-asta, ma refer la zone gen Magheru sau Universitatii cu trotuare, intrare in magazine, intersectii si tot ce trebuie. Singura chestie care iti spune ca nu esti on common ground e faptul ca trotoarul tremura cand trece cate un bus pe margine. Skyline-ul e bestial, zgarie nori intre care trec canale cu vaporase, strazi pe dedesubt, trenuri pe deasupra, spectaculos ca naiba. Parcurile sunt combinatie de modern cu verde integrate excelent si de o curatenie exemplara. Cu gura cascata pe sus mai avem timp sa ne mai uitam destul de rar si in jur: trece o artista, ne uitam la ea si ne dam seama de specializare: flaut cu mustati.

Au trecut ai lui Ovi pe aici, ne-au dus la Muzeul de Stiinta si Industrie unde am vazut un U-Boat real (U-505), chestii misto de sunet si casti de Darth Vader. Plus genetica, aerospace, imaging, etc. grupate intr-o chestie care se traduce prin FAMILY FUN. Peste tot treaba cu fun s-a schimbat in Family Fun, the new shit. De acolo mai departe sa ne jucam la Navy Pier, un fel de sat de vacanta pe malul lacului Michigan si vizita cu un vaporica pe Chicago River prin downtown, financial district si scrapers. Ce sa zic, de vis, o poezie. De magazine inca n-am avut timp si o chestie misto e faptul ca nu imi merge cardul pe net asadar nu stiu cum fac cu comenzile de la apple.com. Daca aveti idei bagati comentarii ca sa iau o decizie din timp.

Apropo de JFK si New York, ne-au pierdut si bagajele pe acolo, au venit fraierele la o zi dupa noi.

Va pup,
Printu Mondial, lideru mareelor.