Multa vreme trecuta fara cuvinte, prea multe luni fara vreo insemnare. In cadrul sordid al hotelului Zhongan Inn musc dintr-o piersica chinezeasca si urmaresc cu atentie evolutia productiei de ridichi a satului Jianzhuo in cadrul emisiunii Viata Satului de pe CCTV. Ma suprind lacrimand: “cat de frumoase sunt ridichile…”

Luat de val am intrat in subiect fara introducerea de rigoare.

Dupa cum stiti subiectul lunii este China, subiect prezentat de catre reporterii dvs. Ovi “Xiau Xiau” Cosma, Tibi – conte de Sacele si Adi de la China, jurnalist de toaleta de serviciu. In ceea ce priveste alegerea cursei aeronautice n-am apelat la Turkish Airlines deoarece ne era frica sa nu aiba in avion bude turcesti. Exista un pericol minim (dar daca te gandesti exista) ca atunci cand mergi sa faci un poopoo supapa de evacuare a toaletei sa nu se inchida si atunci toata presiunea de afara te trage de sfincter, te lipeste de toaleta si nu te poti ridica 10 ore pana aterizezi. Cand te ridici intr-un final iti dai seama ca ti s-a mai format un fund si e nasol. Deci am ramas cu BA, schimbam la Hidro in Londra, ne pisam si urcam in tupolevul de Beijing.

Ha. Cum ar arata avioanele daca n-ar fi limite:

Air India – o multime de baieti in cala unul peste altul, usi inchise cu piciorul si o gloata de oameni pe avion tinandu-se de aripi

Turkish – in afara de bude turcesti la pranz pe avion ti se serveste rahat. A, stewarzii stau in usa cabinei pilotului, te invita inauntru si negociaza produsele duty free. Poarta fesuri si papuci cu ciucurasi. Kurzii de pe ultimele locuri stau pe tabureti de bucatarie

Lufthansa – pilotul se enerveaza la fiecare turbulenta si urla rosu de furie in interfon “scheise man”. Pasagerii sunt imbracati in pantaloni verzi de padurar pana la genunchi si cer sa le bage pe tv-ul din avion filme sexy din 70 de pe Sat1. 

British – inainte de cursa pasagerii sunt beti muci intr-un sant de langa aeroport. Se trezesc din macheala la ora 5 cand baga o prajiturica, un ceai, se fac coca din nou si arata muie din avion populatiei din Tadjikistan peste care trec in drumul spre asia in timp ce urla “wankers! liverpoooool rules.”

KLM – rupti de iarba fac survol in jurul aeroportului cateva ore in continuu desi au permisiune de aterizare. Pentru un drum atat de lung avionul necesita realimentare in aer cu apa pentru pasageri.

Ma rog. Sa revenim la noi:

La un moment dat povesteam ca suntem in Asia. Asadar am aterizat cu succes in Beijing unde o gramada de delegatii olimpice erau in Terminal 3 asteptand sa se intoarca acasa. Am remarcat inclusiv Tarom-ul romanesc, arata de parca era pe teren la proba de aruncarea ciocanului. Or sa faca 3 incercari, daca nu zboara or sa-l trimita pe camile pe drumul matasii spre Romania cu delegatia noastra in el. Pe aici nimeni – dar nimeni, brother – nu pare sa fi vazut filme americane pentru ca sunt tauni la engleza. Orasul e bestial si evident am incercat niste iesiri catre Tien-An-Men si Forbidden City pe care sa dea dracul daca le-am putut identifica. Piata aia e facuta astfel incat sa nu poate fi fotografiata toata de satelitul american de serviciu. Am intrat ca sobolanii de test intr-un parc de langa piata (da, am gresit intrarea) si apoi incercam ca prostii sa ne dam seama pe unde suntem. La intoarcere am trecut pe langa niste zone bestiale gen Wang Fu Jing – un night market unde baietii vand de-ale gurii – viermisori si scorpioni deep fried, penis de oaie pe bat si alte varii vietati feliate sau daca mai erau vii inca, sedate. Centrul full de KFC-uri, MCDonald’s, Starbucks, Mall-uri, Nike, Adidas si OLIMPIADa. Tata, sunt nebuni, peste tot in oras sunt steaguri cu olimpiada, pana si semnele de circulatie sunt refacute si scrie pe ele Beijing 2008. O mare de lumina, mult mai divers si mai bestial decat in multe alte parti. Dupa 16 ore de drum plus toata ziua de Beijing luat la talpa ne-am retras acasa la somn. Vad acum ca baietii au uitat sa-si puna in urechi dopurile pe care li le-am facut cadou. BIG MISTAKE!! Mai sunt multe de povestit dar imi pica ochii in gura, revin..