Mhh.. se pare ca ma tradez cu fiecare pas pe care-l fac. Incercand sa iau metroul (inchis pentru public) care ducea catre satul olimpic am fost intampinat cu aceasta fraza de catre o galbejita care m-a intrebat daca sunt handicapat. No Nancy, I’m just carrying the paralympic torch, look, it’s right down here under my wee-wee. Pff.

Sa revenim. Domnii mei, au fost zile marete. Ieri pierduti prin intrarea din Forbidden City incercam sa hamsterim o iesire din labirint. Evident simtul de orientare in teren al lu’ Ovi i-a dictat cea mai logica varianta posibila: prin mausoleul ala al lui Mao de la intrare. Omul nostru vede o coarda care bloca accesul, o sare pentru ca probabil era pusa doar din ratiuni estetice si incepe sa plescaie din flip flopsii lui (slapi de cauciuc) voios catre intrare. Unul de pe acolo incepe sa urle. Ovi catre mausoleu. Ala urla iar. Ovi flop flop inainte. Se aprinde lanterna, il fixeaza, paznicul incepe sa faca pasi catre el. Evident omul nostru e nedumerit: “whaaat? whaaaat?” si flopaie din nou catre noi nemultumit. Iesim din areal si dam cu talpa catre casa nu inainte de a le lasa o prajiturica (cel mai pur maro pe care l-am vazut in viata mea) fix in Tian’An Men, intr-o locatie amenajata pentru astfel de activitati.

Acasa scap Pepsi-ul pe podea. Si in papucii lu’ Tibi. “Scuze, baieti”. Ne apucam sa stergem, duc toata hartia uda in toaleta. Dupa 2 minute vin razand. “Ba, am infundat toaleta”. Apa curge, noi fericiti. E un concediu bestial.

Azi dimineata vin cameristele peste noi, faceam si noi ca baietii un trenulet. Ies astea afara, adormim pana pe la 12.30 cand ne trezim. Primul stop il facem sa luam masa, ceva autentic chinezesc: Pizza Hut. Prima masa mai scumpa de 2 euro, fuck!!! Nasol rau. Cum pana mea sa fie mai scump de 2 euro, doar n-am comandat si inghetata?

Circuitul zilei trece prin satul olimpic. Birds Nest, National Aquatics Center, treburi de-astea. Ovi e iar in mood de travel, in stilul asta o sa ii vina cheful sa plece catre Hong Kong otova, pe jos. Dupa cateva ore de frecat menta ajungem la o statie de autobuze. La casa de bilete ii arat lu’ tanti autobuzul in care voiam sa ne urcam, ii intind banii si ii arat 3 degete. Cred ca a fost prea mult multitask pentru ea sa inteleaga ca vreau trei bilete pentru autobuzul ala, iese afara si ma duce la alt autobuz. Eu ii arat cu mana spre autobuzul meu. Ea nu si nu, sa urc ca acolo e bine. Ajunsi inauntru ne dam seama. Aia ne-a bagat in autobuzul de Beijing Tour care evident dupa noi inchide usile si pleaca, si ca orice autobuz de tour ne duce prin tot felul de locatii. Noi voiam de fapt la gara, sa ne luam bilete. Faza misto e ca suntem singuri in el, noi si unu’ de la partid care sta relaxat pe locurile din spate. Ne calmam si noi, vizitam Beijingu’ si la capat de linie ne lasa pe langa Lama Temple. “Lamelor din lumea-ntreaga.. eu va dau un singur sfat. Nu lasati lama pe stradaaa.. din cauza lui barbat.”

Ma rog, gara – bilete – inapoi in Tian’An Men, Cum o frecam noi pe acolo ne abordeaza una. Cica e din Harbin, a fost in Franta in vizita, sta in Beijing 2 zile si se cara acasa. Ok duduie. Ne spunem ca suntem staruri. “mmm. nu prea.”. Ne spune ca am putea fi, in China. “mm, n-avem ochii invers”. Povesteste despre Mao, ne spune ca chinezii sunt foarte bucurosi ca vin turisti (yea right), ne spune ca suntem foarte de succes (ba femeie, stop it. dac-am fi de succes am vedea piata din biroul lu’ hu jintao), ma rog.. ne periaza. Ne spune de o strada veche de vreo 600 de ani de langa TienAnMen, plecam incolo. Pe strada aia cladiri cu termopane. In rest turistica, o gramada de oameni, cladiri din filme cu Jackie Chan, etc.. misto, no. Ne baga pe o straduta in lateral si ne zice sa bagam un masaj la picioare. Asta cu masajul e o clasica in Beijing, am mai vazut saloane. Faza e ca masajul asta e vreo 200 yuan / persoana, adica scump pentru china frate. vewy scump pentru un masaj la labute. Practic din labutele noastre insumate(io, tibi, ovi) ar iesi cam 60 euro. Ne dam seama ca turista e de fapt lingurita cu care se pescuiesc fraierii din tien an men si ne caram nemasati. Jale mare.

PS. Inteleg si faptul ca turista Neagu isi va prelungi in mod absolut neintentionat cu doua zile sejurul iberic din cauza unei erori la rezervarea biletelor de avion. Cu toata opozitia dansei, website-ul i-a oferit tot ce bilete a dorit el asadar turista a dat un click finut, de fetita pe marsava capcana ce se ascundea in spatele unui viril buton de confirmare. Rezultatul – o cursa rezervata cu doua zile mai tarziu. Website-ule, shame on you too! You suck!!