Ba baieti, treaba e clara. Va putem spune unde sunt localizate toate highlight-urile din Beijing. Doar unde sunt localizate pentru ca de ajuns n-am prea ajuns prin ele. Ba erau inchise, ba apaream noi tarziu, ba ne rataceam pe langa ele (pe langa forbidden city am orbecait vreo 3 ore fara sa reusim sa intram in el), etc. In rest, putem sa va descriem amanuntit la ce statie de metrou va opriti, cat e biletul de intrare, cum arata zidurile, etc. Contati pe noi, informatiile au acuratete 100%, am dat rotocolul fiecarei locatii in parte, informatie de prima mana. A, azi s-a predat torta olimpica de la paralympics la temple of heaven, noi eram pe undeva pe la porti ca era inchis. Tata, parca suntem groparii, aia care vin cand s-a consumat evenimentul.

Anyway, daca e sa facem un review al zilei, se lasa cu durere. Fizic durere, ca iar am batut betoanele vreo 10-12 ore pe jos. Se lasa deja cu picioare marite, pansamente, clasice de-astea. Am ajuns prin Dongsi (si se citeste cu i din “inalt”) unde pe langa skate-shop-urile chinezesti (bestiale, cu etnies, volcom, vans la mare putere) am ajuns sa luam masa intr-o spelunca geniala. Dracu’ stie ce am mancat, nici acum nu stiu. Era un miel (sau un puppy) care fierbea in fata noastra intr-o zeama maro, asezonat cu niste spaghete tot maro. Baietii n-au mancat, ziceau ca e posibil sa fie rame. Evident am comandat pe baza de intuitie, simt estetic, cam cum erau afisate literele in meniu pentru ca tipele care ne serveau nu numai ca erau pulbere la engleza da’ nici macar la gesturi nu percutau. Faceam semn de furculita, dadeau drumul la caldura. Faceam semn spre frigiderul de bauturi, ne aduceau servetele. Tare de tot Distractie maxima in locatie, puteam fuma, ne-am imprietenit cu un chinez la o masa care fuma si ala linistit si ne-am strans toti la bar unde am intrat intr-un dialog bestial incercand sa ii intreb de unde luam autobuzul spre Great Wall. Puneam degetul pe un autobuz intr-o poza, apoi le aratam un text scris in chineza care insemna Great Wall si ii intrebam de unde iau autobuzul asta. Astia zambeau, incepeau sa chitzaie, sa vorbeasca in chineza si apoi imi scriau “badaling” – chestie pe care o stiam si eu, e locatia unde e zidul. Tare. Pana la urma s-au prins, au mai sunat prieteni si s-au apucat sa ne scrie in chineza indicatiile. Super!

Next, Fresh Pearl Market. Nu, n-am luat perle. Va am pe voi Toti pe acolo te intrebau daca vrei chestii, cea mai bestiala replica am auzit-o de la una: “buy from me, i’m nice!” Nu, n-am cumparat da’ fraza ne-a facut ziua. Restul de oameni or fi auzit de la cineva cuvintele “just looking” si te saluta toti cu “hello, just looking. hello, just looking” le zici si tu “hello, just looking” si iti raspund toti cu “hello, just looking”. Radem ca boii cate o zi intreaga.

Ca tot e a 3-a zi finally am reusit sa intram in Forbidden City. Am vazut toate cladirile alea mari, salile (hall of eternal harmony, gate of peace and wisdom, hall of purity, gate of this-is-the-end-get-the-fuck-out, ..), parcul, niste turnuri unde imparatul facea iuby iuby, acareturile de la curtea omului, ratzile, gainile, randurile de arpagic, chestii de-astea. Destul de impresionant, imi place imparatul. E tare. Are DJ Bobo, tot ce vrea. Era acolo o expozitie a universitatii de arte din Beijing, am cumparat tabloul unui student, ma simteam filantrop. 40 de euro da’ e bestiala pictura, serios. O pun deasupra cadei. Serios ba, e foarte foarte faina.

Restul zilei plimbari prin centru, cumparaturi de ceai, the red book a lui Mao (haha, radeam ca se trage la tombola si de fapt peste 2 zile noi il castigam pe Mao. Tre’ sa-l aducem repede in Romania ca altfel se impute pe drum si ii cad urechile). Hrhrhr.

Maine mai facem o incercare cu great wall. Sper sa iasa. Pray.