e oficial. soferii de transmilenio sunt idioti. transmilenio e un sistem de autobuze rapide cu banda speciala ce strabat orasul in punctele cheie, un inlocuitor al metroului. no, sistemul e mega civilizat cu autobuze curate ce vin aproape unul dupa altul, cu statii mari cu acces pe baza de card si cu soferi care nu mai au nimic de pierdut in viata. am impresia ca baietii si-au dat seama cum se scoate limitarea electronica de viteza sau a inceput maserati sa faca autobuze, nu stiu. treaba e ca au frane bune, e mai misto decat in discoteca. oricum, la modul general traficul e un vis. cumva ca in vorba aia faina cu soferul prudent care se asigura din ambele parti inainte de a trece pe rosu.  in putine locuri sunt semafoare pentru pietoni, regula de baza e sa fentezi capota. tine destul de ok insa cred ca iti trebuie cateva ore de simulator daca esti rookie sau handicapat in carucior.

anyway, destul despre trafic. noi toti avem insolatie super bestial, de-abia acum ne-am dat seama ca suntem la 2600m si e iures de violete. mai fain e ca ne-am bronzat cu urme de ochelari de soare. suntem adorabili, o gasca de dalmatieni. sau ma rog, baltzata de kreiter, lipitzanul de racadau, etc. ochii fac diferenta, un alb imaculat intr-o mare de negru. no, dupa ce-am frecat-o prin el nogal si usaquen ne-a apucat dorul de parcuri deci am luat-o spre parque simon bolivar, unde e campeneasca lor. am gasit noi o scurtatura spre parc si-am luat-o pe o cale ferata pe langa niste homelesi columbieni de treaba care isi gospodarisera cu mana lor o asezare traditionala azteca pe campiile alea. ma bucur ca nu ne-au intampinat, probabil erau plecati sa-si construiasca templul acum, ca tot aveau satul. fetele aveau o privire priceless cand treceam pe acolo. parcul full, cu lac, padure si o pajiste mare pe care copiii inaltau zmee (zmeie?) si tinerii violau tinere la umbra chioscurilor de inghetata. Agrement pur. Acolo cred ca mi-am dat seama si cum se poate prinde o pasare (in timp ce ma jucam cu o minge de hackey umpluta cu mei). fiti atenti. deci.se goleste mingea de hackey, se strange meiul. se presara meiul intr-o linie lunga, la capat se pune putza. Pasarea vine, ciuguleste meiul, se apropie. Mai ciuguleste. No, cand ajunge la cap, pac! iese putza (care in prealabil era ascunsa – ori ingropata ori sub vreo frunza) si pasarea pica secerata. e? e? absolut infailibil. nu prea stiu de ce-am scris asta sincer.

va pup.

btw. cafe juan valdez face legea. cred c-a fost una din cele mai misto cafele pe care le-am consumat pana acum. inca nu ma pot pronunta referitor la plantele etnobotanice rare insa promit sa continui munca lui Racovita.