La naiba, iar incep sa am impresia ca atunci cand plecam dintr-o locatie n-am vazut nici 5% din ea. Pfff. Futu-i.
Uitasem sa scriu de busetas, sunt idiot. Tata, genial. In primul rand dupa cum am zis regulile de circulatie la astia sunt facultative. Deci cum sa zic, e incantator, am impresia ca permisele se iau in Carrefour. No, pe strada fiind incepusem sa ne frustram.. tata, de unde se iau busetas? Busetas sau colectivos sunt niste autobuze mici care sunt baza transportului in comun pe aici. Transmilenio e chestia misto care bate arterele mari repede cu descreierati la volan, colectivos sunt autobuzele campenesti care te duc unde ai nevoie. EVIDENT ca nu tin de nimeni si sunt private, deci seamana unul cu altul ca fuego cu jean constantin. Baietii le orneaza, le marcheaza, le fac de-a dreptul atragatoare. O sa pun poze. Dupa ce-am stat vreo doua zile scarpinandu-ne transversal la putza ne-am dat seama unde sunt statiile: PESTE TOT. For real. Esti in strada si dai din mana. Frate, nebunul opreste rabla in mijlocul intersectiei si te asteapta sa faci 100m garduri pana ajungi la el sa te urci. Pretul e standard, 1200 pesos indiferent unde mergi. La urcare soferul ca orice gospodar are un gemulet prin care ii bagi cashu’. In timp ce vorbeste la telefon numara restul care e intr-o cutie din dreapta lui si mai si schimba benzile claxonandu-l pe boul din fatza. Priceless. La oprire ai un buton pe bara sau deasupra usii (nemarcat evident) care scoate un sunet placut – uzina Metrom. Asta e semn ca vrei sa cobori. Absolut normal frana, usi deschise. Locul unde opreste e special amenajat, intre a 2-a si a 3-a banda pe undeva. Cobori, te feresti de motocicleta, calculezi traseul meganului care trage sa prinda verdele si ajungi safe pe trotuar. Nu cred ca pot cataloga. Te nasti a doua oara.
Alta treaba. NU se fumeaza. Cred ca vad in general dupa o zi de mers maxim zece – cu generozitate – oameni care fumeaza. Really. Nu stiu daca mesteca coca sau fumeaza prin fund dar nu prea sunt cu tigara in gura. Sarmele de dinti sunt sport national. Mancarea nu e spectacol, la capitolul asta doar maica-mea singura ii face pe toti ko din polonic. Ajiaco e o supa gen miso soup, aromata si cu destul de putine treburi care conteaza prin ea, tamal e relativ misto – carne cu filling de papaya, papusoi, cartof batranesc si alte treburi pe un platou de frunze de papusoi, empanadas e clar oricum, arepas sunt niste treburi cu porumb si branzica. Safe, da’ mai bune ale noastre. Pacat ca din cate fructe au – si au – nu au incropit niste treburi mai misto, ar fi avut potential.
