suntem in aeroport, se pare ca s-a dus schimbat un zbor. prin urmare ruta devine san andres – canal dunare marea neagra – pula-cu-satelitul. un baiat meserias a decis ca zborul nostru nu mai e san andres – bogota – cartagena ci san andres – cali – bogota – cartagena. in cali probabil ca sa faca aprovizionarea cu coca sau sa vizitam bunicii baietilor din gherila. habar n-am. ce e sigur e ca ajungem in Cali. ma pis pe Cali. as dori daca se poatee sa ajung in Cartagena. mi-au futut toata karma. frate, daca veniti in romania va duc prima oara in codlea daca vreti sa mergeti la biserica neagra.

si din nou mi-am amintit de baietii cu autobuzele. frate, psihopati. era unu’ acum o zi, sa mor eu ca ala nu parea sa fi condus decat pe mare pana atunci. a intrat de vreo 2 ori in sant cand numara sa dea restul, asta pe la 90-100 la ora (santul = la 1m de mare, autobuzul = o fieratanie ruginita). a. da’ avea frane. ori frane ori se bloca motorul brusc, naiba sa-l ia, ca ne tineam de manere ca de teleschi.

l-am intrebat pe baiatul care are casa, un tip super de treaba cam cum se ia permisul pe aici. asta senin se uita la noi: “-cum adica cum se ia? se completeaza un formular. -pai pula mea, teste? -teste de?”. e clar sper.

ies, ma duc sa investighez o chestie ciudata. toti columbienii cara cu ei niste cutii lungi -1 metru- si subtiri pe care scrie bubble gum fruit flavour. tata, toti. cutii. 1m lungime. sincer chiar imi scapa ceva. vreau guma de-aia. plec.

ps. am uitat. deci astazi intr-un cadru ceremonial gainile grupului au naparlit. si-au schimbat penajul. cotcodacind usor, cu ochii inchisi si-au lasat capul in mainile dibace ale unei femei negru. aia a inceput sa le scuipe in par, sa indese margele, sa le impleteasca model cosurile noastre de rachita. rezultatul super misto, un fel de rasta-ganja foarte funky-chic. aye loovez it. looka gooda. nicey.