E cald. Nu e vorba de cald as in parjol, e putin mai nasol. Umed adica. Plin de apa instant. Am fost azi pe Islas del Rosario, pus poze sus. Tata, cea mai geniala replica pe care am auzit-o de la niste baieti pana acum. Coboram de pe vapor pe o barcuta care sa ne duca la plaja. Cand punem piciorul pe plaja il aud pe tipul de langa mine: “previously on Lost”. Icter, radeam singur de ma cacam pe mine.

Pe linie muzicala cea mai sinistra inventie e vallenato. Tata si e peste tot. Ce e vallenato: o tannenbaum cu catalin crisan. Trompete si acordeoane si jale si inima albastra in spaniola. Incerci sa te batzai, ti se pare ca ai prins ritmul, apare acordeonu’ care fute tot mojo-ul. Ok, prinzi acordeonu’, incerci din nou sa te batzai moment in care din neant apar trompetele. Ce trompete, tube frate. Horn englezesc. No, trompetele evident suna ca intr-o vopsitorie auto, ca nici alea n-au ritm. Dupa care corul: “ay ay, hombre difficile”. Ramane doar tuba cu sunet de mare. Asta e momentul in care in discoteca (in San Andres) vine fumul care acopera cele doua perechi de pe ringul de dans. Magnific. Sunt in delir, cer nota.

Si sa nu mai aud reggae. As juca geamparale pe mormantu’ lu’ Marley. Tata, unde e plaja e reggae. Momentele de respiro in care se mananca e un vallenato mai linistitor. Primele zile e bestial. Oa, vara. Oa palmier. Oa, peste cu banane prajite. Ce draguuut, oameni cu bratari. Dupa cateva zile incepi sa te intrebi cand pula mea schimba muzica (foarte des e acelasi cd). Dupa aia incep transpiratiile. Inca vreo 3 zile si incepi sa pui bananele prajite din nou in palmier, ca stau mai bine acolo.  Deja e stadiul in care iti faci transee ca sa ai avantajul terenului in lupta corp la corp cu vanzatorii de margele. Super la tropice. S-U-P-E-R.

Noroc cu intercalarea, insule, oras, insule, oras, chiar e un moment de respiro. Anyway, cu toate astea tot mai merge insula deci maine ne caram spre Curacao apoi Aruba. In Curacao se pare ca fac blatul in hotelu’ Howard Johnson, ca doar n-am baut gaz sa luam doua camere. Am luat doar una de 3 persoane, unde incap 3 intra si 5, doar am vazut eu ca e loc. Metoda de efractie e cat se poate de simpla, am folosit-o la greu in San Andres in hoteluri de 5 stele ca sa merg sa ma cac, ca meritam un treat. Cheia e atitudinea. Cat mai turist idiot posibil. Ochelari de soare, sapca, capu’ inainte, raspunzi la salut rapid, in trecere. Daca te intreaba ceva raspunzi in franceza. Renunta repede, te lasa. De notat.

Anyway, sunt si poze noi (si Cartagena si Rosario, insula Baru):

cities.nouauzina.ro/flash/

Sho pe Mozilla.