suntem in aeroport, se pare ca s-a dus schimbat un zbor. prin urmare ruta devine san andres – canal dunare marea neagra – pula-cu-satelitul. un baiat meserias a decis ca zborul nostru nu mai e san andres – bogota – cartagena ci san andres – cali – bogota – cartagena. in cali probabil ca sa faca aprovizionarea cu coca sau sa vizitam bunicii baietilor din gherila. habar n-am. ce e sigur e ca ajungem in Cali. ma pis pe Cali. as dori daca se poatee sa ajung in Cartagena. mi-au futut toata karma. frate, daca veniti in romania va duc prima oara in codlea daca vreti sa mergeti la biserica neagra.

si din nou mi-am amintit de baietii cu autobuzele. frate, psihopati. era unu’ acum o zi, sa mor eu ca ala nu parea sa fi condus decat pe mare pana atunci. a intrat de vreo 2 ori in sant cand numara sa dea restul, asta pe la 90-100 la ora (santul = la 1m de mare, autobuzul = o fieratanie ruginita). a. da’ avea frane. ori frane ori se bloca motorul brusc, naiba sa-l ia, ca ne tineam de manere ca de teleschi.

l-am intrebat pe baiatul care are casa, un tip super de treaba cam cum se ia permisul pe aici. asta senin se uita la noi: “-cum adica cum se ia? se completeaza un formular. -pai pula mea, teste? -teste de?”. e clar sper.

ies, ma duc sa investighez o chestie ciudata. toti columbienii cara cu ei niste cutii lungi -1 metru- si subtiri pe care scrie bubble gum fruit flavour. tata, toti. cutii. 1m lungime. sincer chiar imi scapa ceva. vreau guma de-aia. plec.

ps. am uitat. deci astazi intr-un cadru ceremonial gainile grupului au naparlit. si-au schimbat penajul. cotcodacind usor, cu ochii inchisi si-au lasat capul in mainile dibace ale unei femei negru. aia a inceput sa le scuipe in par, sa indese margele, sa le impleteasca model cosurile noastre de rachita. rezultatul super misto, un fel de rasta-ganja foarte funky-chic. aye loovez it. looka gooda. nicey.

Cam asta e volumul pet-ului de Pepsilica pe aici. A, nu.. 3.175 litri. Cola la jumate are 600ml. Berea 200ml. Flacon. Fiola. Pacat de cantitatea de sticla.

No, azi plecam spre Cartagena via Bogota. Dupa 8 zile de soare, porcu’ de Caraibe (pescado frito), orez cu cocos, banane si ananas prajit, aguardiente si rom ne asteapta un nou oras: Cartagena. Spre deosebire de San Andres unde sunt 30 grade acolo sunt 30 grade. Si ca sa fie totul diferit, e un oras la mare pentru ca aici e o insula. In sfarsit apucam sa facem o baie in mare, yeey.

Sincer baietii astia sunt super ok, corecti, relaxati si cat se poate de negru la fatza. Like a taciune. Daca trecem cu bine am luat o sticla de ron medellin de 8 ani (genial rom!), una de aguardiente (seamana cu ouzo) si inca cateva treburi. Legat de safety singura paranoia e cea din presa.

Va pup, ies din cafe-ul asta sa vad daca si-au terminat gainile rasta.

Buenas tardes

am impresia ca n-am mai scris de cateva zile. cate zile sincer n-am idee ca n-am mai bagat tutun. la baietii astia lucrurile sunt relativ simple: te duci sa iei o cola si o apa. omul iti pune cola pe tejghea si apoi incepe sa povesteasca cu unul de pe trotuarul celalalt. ai vrea sa platesti si sa iei apa da’ e pacat sa te bagi in discutie, oamenii par sa nu se fi vazut de o viata. trec vreo 10m. vanzatorul se uita la tine mirat: “a. agua”. iti da apa. incepe sa cante. mai stai vreo 5 minute. “a, dinero”. iti ia banii. e fantastic, daca ar avea doua chioscuri ar fi depasiti total.

acum vreo ? zile ne-am dat noi seama ca vrem sa vedem insula. dupa ce ne-am coit vreo zi-doua sa ne dam seama de unde se inchiriaza, cat costa, ce model de aeropurtat sa luam am facut o alegere lux: o masina de golf. rand pe rand, cu viteza fulgerului incep sa ni se arate cueva de morgan, san luis, la piscinita, laguna de agua dulce. dupa vreo 5 ore, 20km si 2 paie tre´ sa ducem masina inapoi. ma distreaza ca la un moment dat ne intrebam cum naiba de nu ne-au cerut nici un act. frate, singurul loc inedit unde poti sa ajungi cu ea e  in mare.

ieri a fost parada florilor. toate establishment-urile locale isi fac fiecare cate o coroana imensa de flori si defileaza prin tot centrul. terapeutic e putin spus, am ochii rosii de uimire. scorurile sunt acceptabile: un pachet de tigari e 2500 peso, o sticla de bailey´s e 20.000, aguardiente (un fel de ouzo) 5000, bere de la 1500 la 3000 peso la terasa. 1$ = 2000 peso partea proasta e ca n-am avut deloc timp de shopping, nu prea m-am simtit in stare. mai incolo, nu e nici o graba. a mai picat o coconuta. a, detaliu. toata insula e duty free.

ps. ma pis pe firmele de surf/skate gen billabong, volcom, quiksilver. vor intre 60-100.000 pe un tricou, cu banii astia iti iei muuuulte altele. plec, e tura mea la rulat. va pup.

pps. un text mai frumos decat asta n-am citit in viata mea.

adi. 

e un post  mai lung, ma simt in stare.

incepusem un proiect nou in Bogota. sa-l invatam pe tipul care avea casa din bogota romana. bine, proiectul era putin mai ambitios in sensul ca trecusem pe expresii mai elaborate. am inceput cu formulele de adresare: you = bre, you’re welcome = cine misca misca-n brisca, etc. As vrea sa vad fata viitorului grup de romani la o replica gen “muica, fusei in oras”.

no. cum e pe aici:
prima, dar absolut prima chestie facuta in san andres a fost inaltatoare. am dat la rate la umbra unui cocotier. super experienta cu marea langa..

am accesat johnny cay – incerc sa pun si poze – si o discoteca. discoteca a fost in mod particular superba. in jur de 20 de oameni (sau 23?), muzica campeneasca – un fel de o tannenbaum cu catalin crisan in spaniola, lumini colorate, costinesti ’87. creveti vietnamezi, snitel din parizer si plimbari cu titicarul. e perfect.

ma chinuie de cateva zile intrebarea, intrebasem si in jur, are careva idee cate grame sunt intr-un ounce?

incerc sa pun cateva poze pe cities.nouauzina.ro/flash/ – merge super prost netul, nu stiu daca reusesc.

inca nu stiu cum se traduce “ma numesc” dar stiu cum sa cer foita de tigara*. pff.

* papel rila (sau rilla)

ps. sper sa apreciati textul asta, mi-a luat 15 minute sa-l scriu. really. putina incurajare.

Doamne, e minunat. Ploua mocaneste de trei zile.

Am ajuns. Vad insula. Inca 1km inot si sunt acolo. Inchid, mi-a venit randul la vaslit.

Poze cu mine

La naiba, iar incep sa am impresia ca atunci cand plecam dintr-o locatie n-am vazut nici 5% din ea. Pfff. Futu-i.

Uitasem sa scriu de busetas, sunt idiot. Tata, genial. In primul rand dupa cum am zis regulile de circulatie la astia sunt facultative. Deci cum sa zic, e incantator, am impresia ca permisele se iau in Carrefour. No, pe strada fiind incepusem sa ne frustram.. tata, de unde se iau busetas? Busetas sau colectivos sunt niste autobuze mici care sunt baza transportului in comun pe aici. Transmilenio e chestia misto care bate arterele mari repede cu descreierati la volan, colectivos sunt autobuzele campenesti care te duc unde ai nevoie. EVIDENT ca nu tin de nimeni si sunt private, deci seamana unul cu altul ca fuego cu jean constantin. Baietii le orneaza, le marcheaza, le fac de-a dreptul atragatoare. O sa pun poze. Dupa ce-am stat vreo doua zile scarpinandu-ne transversal la putza ne-am dat seama unde sunt statiile: PESTE TOT. For real. Esti in strada si dai din mana. Frate, nebunul opreste rabla in mijlocul intersectiei si te asteapta sa faci 100m garduri pana ajungi la el sa te urci. Pretul e standard, 1200 pesos indiferent unde mergi. La urcare soferul ca orice gospodar are un gemulet prin care ii bagi cashu’. In timp ce vorbeste la telefon numara restul care e intr-o cutie din dreapta lui si mai si schimba benzile claxonandu-l pe boul din fatza. Priceless. La oprire ai un buton pe bara sau deasupra usii (nemarcat evident) care scoate un sunet placut – uzina Metrom. Asta e semn ca vrei sa cobori. Absolut normal frana, usi deschise. Locul unde opreste e special amenajat, intre a 2-a si a 3-a banda pe undeva. Cobori, te feresti de motocicleta, calculezi traseul meganului care trage sa prinda verdele si ajungi safe pe trotuar. Nu cred ca pot cataloga. Te nasti a doua oara.

Alta treaba. NU se fumeaza. Cred ca vad in general dupa o zi de mers maxim zece – cu generozitate – oameni care fumeaza. Really. Nu stiu daca mesteca coca sau fumeaza prin fund dar nu prea sunt cu tigara in gura. Sarmele de dinti sunt sport national. Mancarea nu e spectacol, la capitolul asta doar maica-mea singura ii face pe toti ko din polonic. Ajiaco e o supa gen miso soup, aromata si cu destul de putine treburi care conteaza prin ea, tamal e relativ misto – carne cu filling de papaya, papusoi, cartof batranesc si alte treburi pe un platou de frunze de papusoi, empanadas e clar oricum, arepas sunt niste treburi cu porumb si branzica. Safe, da’ mai bune ale noastre. Pacat ca din cate fructe au – si au – nu au incropit niste treburi mai misto, ar fi avut potential.

e oficial. soferii de transmilenio sunt idioti. transmilenio e un sistem de autobuze rapide cu banda speciala ce strabat orasul in punctele cheie, un inlocuitor al metroului. no, sistemul e mega civilizat cu autobuze curate ce vin aproape unul dupa altul, cu statii mari cu acces pe baza de card si cu soferi care nu mai au nimic de pierdut in viata. am impresia ca baietii si-au dat seama cum se scoate limitarea electronica de viteza sau a inceput maserati sa faca autobuze, nu stiu. treaba e ca au frane bune, e mai misto decat in discoteca. oricum, la modul general traficul e un vis. cumva ca in vorba aia faina cu soferul prudent care se asigura din ambele parti inainte de a trece pe rosu.  in putine locuri sunt semafoare pentru pietoni, regula de baza e sa fentezi capota. tine destul de ok insa cred ca iti trebuie cateva ore de simulator daca esti rookie sau handicapat in carucior.

anyway, destul despre trafic. noi toti avem insolatie super bestial, de-abia acum ne-am dat seama ca suntem la 2600m si e iures de violete. mai fain e ca ne-am bronzat cu urme de ochelari de soare. suntem adorabili, o gasca de dalmatieni. sau ma rog, baltzata de kreiter, lipitzanul de racadau, etc. ochii fac diferenta, un alb imaculat intr-o mare de negru. no, dupa ce-am frecat-o prin el nogal si usaquen ne-a apucat dorul de parcuri deci am luat-o spre parque simon bolivar, unde e campeneasca lor. am gasit noi o scurtatura spre parc si-am luat-o pe o cale ferata pe langa niste homelesi columbieni de treaba care isi gospodarisera cu mana lor o asezare traditionala azteca pe campiile alea. ma bucur ca nu ne-au intampinat, probabil erau plecati sa-si construiasca templul acum, ca tot aveau satul. fetele aveau o privire priceless cand treceam pe acolo. parcul full, cu lac, padure si o pajiste mare pe care copiii inaltau zmee (zmeie?) si tinerii violau tinere la umbra chioscurilor de inghetata. Agrement pur. Acolo cred ca mi-am dat seama si cum se poate prinde o pasare (in timp ce ma jucam cu o minge de hackey umpluta cu mei). fiti atenti. deci.se goleste mingea de hackey, se strange meiul. se presara meiul intr-o linie lunga, la capat se pune putza. Pasarea vine, ciuguleste meiul, se apropie. Mai ciuguleste. No, cand ajunge la cap, pac! iese putza (care in prealabil era ascunsa – ori ingropata ori sub vreo frunza) si pasarea pica secerata. e? e? absolut infailibil. nu prea stiu de ce-am scris asta sincer.

va pup.

btw. cafe juan valdez face legea. cred c-a fost una din cele mai misto cafele pe care le-am consumat pana acum. inca nu ma pot pronunta referitor la plantele etnobotanice rare insa promit sa continui munca lui Racovita.

deci da. o prima zi de bogota. dupa cum povesteam cu mari temperaturile sunt ok. ziua 20-25 gr, seara 11 gr. gr adica grame.
zonele sunt super bine delimitate.. nordul e cu banii, sudul e cu atitudinea. am inteles ca in sud e foarte intim in sensul in care daca te ia vreun baiat la ochi poti ramane in chiloti. prin zona aia e cam tot atat de safe ca pe un teren de tir. sudul bogotei. in jungla la cateva sute de km cica ar fi si parcul de distractii Farc. Toata lumea mainile in aer pentru gherilele de stanga.. mainile in aer la propriu.

In oras prin centrul vechi – la candelaria – e un mega spectacol. Oameni care vand absolut orice. Puzderie. Astia ii fac pana si pe chinezi sa cumpere de la ei. Cei mai bestiali sunt unii care se tin de un bat pe care au legate cu lanturi telefoane mobile. Vand convorbiri. Vine omul, da banu’, ia telefonul in mana si suna sa bage o vraja cu fata lui la un pret mai decent.. 150 peso/minut. Lantul are cam 1m lungime deci omul nostru se invarte in jurul batului de mama focului prins in discutie. Tone de standuri cu fructe, lame care pozeaza (animalele alea suspecte gen magar/oaie/tigru), usb stick-uri, filme columbiene. For fuck’s sake, bolnavii astia au bagat pana si curse de sobolani in strada. Porci de-aia de guinea. O serie de porcusori de-aia stau aliniati, in fata la 10 m sunt niste castroane gaurite in lateral cu numere pe ele. Oamenii pariaza pe numere apoi un porcusor pleaca lansat spre castroane. Locul unde intra castiga. Nu stiu cum sa-i zic.. ruleta? Cred ca ruleta ar fi. Genial, porcii aia sunt superbi, colaboreaza mai greu si ori nu prea se misca ori o iau otova si miros toate pietrele din drum pana ajung la castroane. A real treat.

Spre nord treaba e mai upscale cu parcuri, tona de cafenele, baruri, mall-uri. Zona Rosa si Parque 93 fac legea, da’ bag mai multe maine cand o sa  stam mai mult pe acolo. Acolo am bagat in noi banane prajite, tamale, empanadas, nebunii de-astea. Foarte bun, super fresh, ieftin in draci deci in grafic. Singura problema e faptul ca baietii sunt tauni la engleza. Ca sa nu mai bag atata vorba am bagat si poze:

http://cities.nouauzina.ro/flash/

Va pup