Hanoi. Mi-as dori sa pot impacheta cumva un pic de miros sa il aduc acasa, pentru ca nu cred ca se poate descrie in cuvinte. E un fel de miros de maruntaie de porc fierte peste care pluteste un condiment neidentificat inca dupa nume, dar destul de gustos.  Tot ce se intampla aici pare sa se intample pe strada… oamenii au un magazin in care locuiesc, vand cate ceva, manaca sau joaca domino, asezati pe niste scaunele incredibil de mici. Cred ca sunt special cat sa le incapa sub palarii. Cei care nu stau in fata chioscului, merg undeva.  Transportul in comun este aproape inexistent, asa ca merg toti pe scutere.  Daca au semne de circulatie, eu nu le-am vazut si cu siguranta nu exista politie. Semafoare au cate cateva dar oricum nimeni nu le baga in seama. Modul in care reusesc sa treaca prin intersectii este poezie curata….nu am vazut pe nimeni ciocnindus-se si nici macar atingandu-se. Trecutul strazii printre cateva sute de scutere pare mission imposible la inceput, cand te simti deer in the headlights. Paradoxal, in momentul in care ajungi intre ei, iti dai seama ca este foarte civilizat si ai destul de mult timp sa ocolesti urmatorul scuteras.  Stiu ca jucam un joc cu canguri cand eram mica si trebuia sa-i trec autostrada fara sa-i spulbere masinile. Inmultit cu 100 si cam asa e trecutul strazii in Hanoi.  Azi am trecut la level 2 si ne-am si suit pe scutere. Evident nu le-am pilotat, asta ar fi sinucidere curata. Principiul pe care fucntioneaza traficul pare sa fie un fel de prioritate a tupeului. Daca esti hotarat, te bagi, si restul te ocolesc. Noi am ajuns la concluzia ca la noi ar muri in prima intersectie, ca nu i-ar ocoli nimeni.

Pentru mine, highlightul zilei a fost clar o gaina care cotcodacea mandra pe un scuter parcat si dupa ce ne-am uitat la ea vreo 5 secunde a ouat un frumos ou direct in mana stapanei scuterului. I call that breakfast and lunch.

La capitolul de ce mi-e dor, de pe acasa..

1. Frig. Mda stiu ca suna suspect dar 40 de grade combinate cu umiditate de peste 90% nu e  chiar placut de suportat.

2. Cafea. As plati orice pentru o cafea din Cafeteca, un filtru dublu, fara zahar, fara lapte, cu gust de cafea cafea.

3. Masina. Dupa ce m-am laudat ca de abia astept sa nu conduc o luna… mi-e dor de masina mea, care merge unde vreau eu, cand vreau eu si cu cat vreau eu la ora.

4. Muzica. Suspect ce asculta baietii astia. In afara de o preluare de calitate dupa Mervi Vesala, care mi-a facut creierul sa explodeze… nici o muzica macar vag cunoscuta. Cum de a ajuns ditamai orchestra sa interpreteze o preluare fix dupa melodia asta, este mult peste capacitatea mea de intelegere.  O iau ca atare. Pentru cei care nu-l stiu pe Mervi:

Daca va ganditi ca pot sa ascult oricand muzica la casti….da, e adevarat, dar trebuie luat in considerare coeficientul de tovarasi si preteni care simt nevoia sa te bata gingas pe umar din 2 in 2 secunde, constant, din minutul in care ti-ai indesat castile in urechi. Nu e itentionat, asa ca o luam si pe asta ca atare.

Nu o sa pun aici faptul ca mi-e dor de voi, sa nu va rasfatati. V-am zis-o deja. Mi-e dor de oamenii de acasa.

Maine plecam sa cautam palariute de vietnamez, la vietnamez in batatura. In raulet, sau unde locuieste vietnamezul care nu locuieste in orasel.  Acme este singurul care are deja palariuta, la el a fost simplu ca nu are capul mare. Ii sade foarte bine cu beretul ):).

Cristi Nha