Cu cat stai mai mult in tara asta, cu cat intelegi mai bine de ce au plecat americanii cu codita intre picioare. In ultimele zile am plecat din Hanoi, la tara. La tara lor care este pe apa. Am vazut ca a postat Amo, printul cu aparat niste poze. Trebuie subliniat ca vietnamezii sunt mici dar rai.  Parerea mea. cand se hotarasc sa-ti vanda ceva, te ia mama dracului daca nu cumperi. Am cumparat deci niste excursii vietnameze, sa le vizitam tara vietnameza. Tara vietnameza este extraordinar de frumoasa. Fara misto, e spectaculos. Asta ar trebui sa vanda ei. in loc ne-au ametit sa mergem sa vedem Perfume Pagoda, cel mai sfant loc vietnamez. Dupa un drum de vreo ora cu barcuta pe un raulet genial, ar fi trebuit sa ne intoarcem. Ar fi fost frumos, turistul din mine multumit. Ei au insistat sa vedem perfume pagoda, care este o pestera, la care ajungi cu o gondola austriaca.  Pestera, o minune de pestera vietnameza. sa tot fi avut vreo 20 de metri. In capat, un altar cu niste statui si niste veioze si chiar o veioza-glob disco, laser frate! Lumea se extaziaza si incepe sa se roage la veioze, adevarul  e ca si eu m-am crucit….. En fin, ne hotaram sa coboram pe jos, sa le facem in ciuda austriecilor care au construit gondola.  Pe drum, un batranel de 89 de ani se muncea sa ajunga sus. Ne-a intrebat daca e frumos. Ce sa-i zic omului, ca nu merita sa isi dea sufletul sa se uite la lampi? L-am incurajat, in fond si la urma urmei poate lui ii plac. Drumul inapoi, spectaculos, rauletul si barcuta minunate, din nou. Aici trebuie sa-i multumesc lui Amo, care este un print intre vietnamezi si cambogieni. M-a scos din ghearele cersetorilor din Cambogia, care aproape mi-au oprit circulatia prin maini si de femeia hotarata vietnameza care vroia musai sa ma ajute sa imi gasesc portofelul si sa imi schimbe niste bani. de ce mi se intampla doar mie? M-am intrebat si eu, singura concluzie logca este ca e evident ca sunt usor de prostit. Ceea ce stiam, oricum cu totii.

Partea buna este ca am gasit palarii de vietnamez, le-am cumparat, ca sa le pot cara in urmatoarele zile ca pe sfintele moaste. Dupa 4 ore in autobuz cu palariile in brate, sa nu se strice, imi venea sa arunc in aer palariile , autobuzul si tara lor de vietnamezi.  In fine, bine ca avem palarii.

Continuarea in episodul urmator