Welcoma, velcoma, bun venit in Kiev.
Ora locala 12.00, la radio canta imnul national al Ucrainei: Lykke Li – I follow rivers. Dupa o zi pe tren si o seara intr-o pensiune din Budapesta stam in aeroport. Langa, o duduie ma alina cu o piesa traditionala cazaca din care se aude cate un parujenie trist. E o tanti frumoasa ca limba rusa, melodia se duce la inima deoarece canta si bine. Aeroportul este relativ aerisit, intr-un colt din spate o stewardesa parleste niste mici. Practic e un moment de relax cu program de variete la megafoane, popi rusi, vodca la 4l, pasari thailandeze si chinezi grasi care se ung unul pe altul cu creme d-alea nasoale. Daca mai aduc astia un acordeon si un cazan de tzuica o punem de-un party aici, distilam instant niste Givenchy. Stiu io de acasa cum.
Va pup, mergem sa luam alcool. Vreau sa uit 
iovaca
bine conashule – mai tragi alcool prin ficati?
de mult n-ai mai scris – cauti iluminarea estica? wtf? Kiev?!
amo
OHOHOOO. Bai, sa dea naiba, numai asa ne mai auzim si noi. Trag bre, cum.. traaag, traag.. vorba aia. Ce-are ba Ucraina?
Stai la aparat, urmeaza o noua serie de scriituri, am inviat iar! Va pup draguta, traiasca familia Neacau. Tu tot in M bre?
Tibi
pai ce facui fratica …. eu ma uit pe asia.myrepublic.org, nu vad nimic .. intru in panica .. si cand colo …. schimbai adresa
amo
Acum am dat de net bre, suntem in Cambodgia. Postez dublu, si aici si pe asia. Aici probabil o sa fie mai spicy toata treaba, sunt o tona de lucruri de povestit, o sa scriu o treaba azi. Te pup pe gura!!