Uitasem sa scriu de busetas, sunt idiot. Tata, genial. In primul rand dupa cum am zis regulile de circulatie la astia sunt facultative. Deci cum sa zic, e incantator, am impresia ca permisele se iau in Carrefour. No, pe strada fiind incepusem sa ne frustram.. tata, de unde se iau busetas? Busetas sau colectivos sunt niste autobuze mici care sunt baza transportului in comun pe aici. Transmilenio e chestia misto care bate arterele mari repede cu descreierati la volan, colectivos sunt autobuzele campenesti care te duc unde ai nevoie. EVIDENT ca nu tin de nimeni si sunt private, deci seamana unul cu altul ca fuego cu jean constantin. Baietii le orneaza, le marcheaza, le fac de-a dreptul atragatoare. O sa pun poze. Dupa ce-am stat vreo doua zile scarpinandu-ne transversal la putza ne-am dat seama unde sunt statiile: PESTE TOT. For real. Esti in strada si dai din mana. Frate, nebunul opreste rabla in mijlocul intersectiei si te asteapta sa faci 100m garduri pana ajungi la el sa te urci. Pretul e standard, 1200 pesos indiferent unde mergi. La urcare soferul ca orice gospodar are un gemulet prin care ii bagi cashu’. In timp ce vorbeste la telefon numara restul care e intr-o cutie din dreapta lui si mai si schimba benzile claxonandu-l pe boul din fatza. Priceless. La oprire ai un buton pe bara sau deasupra usii (nemarcat evident) care scoate un sunet placut – uzina Metrom. Asta e semn ca vrei sa cobori. Absolut normal frana, usi deschise. Locul unde opreste e special amenajat, intre a 2-a si a 3-a banda pe undeva. Cobori, te feresti de motocicleta, calculezi traseul meganului care trage sa prinda verdele si ajungi safe pe trotuar. Nu cred ca pot cataloga. Te nasti a doua oara.

Alta treaba. NU se fumeaza. Cred ca vad in general dupa o zi de mers maxim zece – cu generozitate – oameni care fumeaza. Really. Nu stiu daca mesteca coca sau fumeaza prin fund dar nu prea sunt cu tigara in gura. Sarmele de dinti sunt sport national. Mancarea nu e spectacol, la capitolul asta doar maica-mea singura ii face pe toti ko din polonic. Ajiaco e o supa gen miso soup, aromata si cu destul de putine treburi care conteaza prin ea, tamal e relativ misto – carne cu filling de papaya, papusoi, cartof batranesc si alte treburi pe un platou de frunze de papusoi, empanadas e clar oricum, arepas sunt niste treburi cu porumb si branzica. Safe, da’ mai bune ale noastre. Pacat ca din cate fructe au – si au – nu au incropit niste treburi mai misto, ar fi avut potential.

anyway, destul despre trafic. noi toti avem insolatie super bestial, de-abia acum ne-am dat seama ca suntem la 2600m si e iures de violete. mai fain e ca ne-am bronzat cu urme de ochelari de soare. suntem adorabili, o gasca de dalmatieni. sau ma rog, baltzata de kreiter, lipitzanul de racadau, etc. ochii fac diferenta, un alb imaculat intr-o mare de negru. no, dupa ce-am frecat-o prin el nogal si usaquen ne-a apucat dorul de parcuri deci am luat-o spre parque simon bolivar, unde e campeneasca lor. am gasit noi o scurtatura spre parc si-am luat-o pe o cale ferata pe langa niste homelesi columbieni de treaba care isi gospodarisera cu mana lor o asezare traditionala azteca pe campiile alea. ma bucur ca nu ne-au intampinat, probabil erau plecati sa-si construiasca templul acum, ca tot aveau satul. fetele aveau o privire priceless cand treceam pe acolo. parcul full, cu lac, padure si o pajiste mare pe care copiii inaltau zmee (zmeie?) si tinerii violau tinere la umbra chioscurilor de inghetata. Agrement pur. Acolo cred ca mi-am dat seama si cum se poate prinde o pasare (in timp ce ma jucam cu o minge de hackey umpluta cu mei). fiti atenti. deci.se goleste mingea de hackey, se strange meiul. se presara meiul intr-o linie lunga, la capat se pune putza. Pasarea vine, ciuguleste meiul, se apropie. Mai ciuguleste. No, cand ajunge la cap, pac! iese putza (care in prealabil era ascunsa – ori ingropata ori sub vreo frunza) si pasarea pica secerata. e? e? absolut infailibil. nu prea stiu de ce-am scris asta sincer.

va pup.

btw. cafe juan valdez face legea. cred c-a fost una din cele mai misto cafele pe care le-am consumat pana acum. inca nu ma pot pronunta referitor la plantele etnobotanice rare insa promit sa continui munca lui Racovita.

In oras prin centrul vechi – la candelaria – e un mega spectacol. Oameni care vand absolut orice. Puzderie. Astia ii fac pana si pe chinezi sa cumpere de la ei. Cei mai bestiali sunt unii care se tin de un bat pe care au legate cu lanturi telefoane mobile. Vand convorbiri. Vine omul, da banu’, ia telefonul in mana si suna sa bage o vraja cu fata lui la un pret mai decent.. 150 peso/minut. Lantul are cam 1m lungime deci omul nostru se invarte in jurul batului de mama focului prins in discutie. Tone de standuri cu fructe, lame care pozeaza (animalele alea suspecte gen magar/oaie/tigru), usb stick-uri, filme columbiene. For fuck’s sake, bolnavii astia au bagat pana si curse de sobolani in strada. Porci de-aia de guinea. O serie de porcusori de-aia stau aliniati, in fata la 10 m sunt niste castroane gaurite in lateral cu numere pe ele. Oamenii pariaza pe numere apoi un porcusor pleaca lansat spre castroane. Locul unde intra castiga. Nu stiu cum sa-i zic.. ruleta? Cred ca ruleta ar fi. Genial, porcii aia sunt superbi, colaboreaza mai greu si ori nu prea se misca ori o iau otova si miros toate pietrele din drum pana ajung la castroane. A real treat.

Spre nord treaba e mai upscale cu parcuri, tona de cafenele, baruri, mall-uri. Zona Rosa si Parque 93 fac legea, da’ bag mai multe maine cand o sa  stam mai mult pe acolo. Acolo am bagat in noi banane prajite, tamale, empanadas, nebunii de-astea. Foarte bun, super fresh, ieftin in draci deci in grafic. Singura problema e faptul ca baietii sunt tauni la engleza. Ca sa nu mai bag atata vorba am bagat si poze:

http://cities.nouauzina.ro/flash/

Va pup

anyway, zborul cu lufthansa a fost cat de placut poate fi un zbor de 4+10 ore. am ascultat marsuri, am facut sport, concursuri de orientare (harta poloniei), intr-un cuvant ne-am distrat ok.

suntem pe aeroportul din caracas. now this is where the drill starts. deja au incercat sa ne trimita sa achitam o taxa de iesire din tara. destul de suspect in jur, arata ca metroul din bucuresti: betoane, neoane, mozaic pe pereti. culmea, inca n-am vazut afise cu chavez sau revolutia. o gramada de afise anti drog in jur care afiseaza pedepsele. la fel politie, frate.. e full.

update. am trecut prin panama, avionul prins LA LIMITA. anyway, olla Bogota. nimeni nu vorbeste engleza, e perfect. va tin la curent, bissous.