Cum am coborat din bus-ul de Hong Kong ne-am amintit de China eterna. Frate, astia sunt mai prolifici la scuipat decat aia din nord. Sa mor eu, am vazut unul care putea sa bage rafale printre dinti. Uluitor!! Intre timp Ovi s-a carat la pipi lounge, he’s shaking the rose, playing the moustache flute dupa cum am comentat la comun.

Ieri a fost absolut genial, am fost pe Repulse Bay si Deep Water Bay, niste plaje excelente pe partea cealalta a insulei Hong Kong. Seara ne-am dat noi seama ca ne mai raman dolari HK necheltuiti si ne-am aruncat pe niste shop scurt. La sfarsit in timp ce ne faceam calculele Ovi era livid la fata: “ba, io mai am 25usd toti banii”. Am inceput misto-urile, stateam ca idiotii si radeam a paguba prin Times Square. Radeam de ne tineam de balustrade adica. Cred ca in curand ne uschim asa ca inchid brusc aici. Va puuuuuuup. Mi-e dor de voi. Aaaa. Si de racitura de curcan. Gulas. Mazare cu pui. Chestii mici, nu?

Care e shparla pe aici:

Tata, am impresia ca astia mananca tot ce atarna, pluteste sau se taraie pe terra. Un bulevard intreg am vazut taraba langa taraba si toti expuneau caracatita pisata / uscata / fiarta / cenusa, etc, creveti, raci, cai de mare, toate cacaturile din balta lor de aici. Dupa aia tot felul de viermi deep fried si inca cateva pungi cu dracu’ mai stie ce. Toata treaba alterneaza drastic de tot: de la zgarie-nori super moderni pana la zgarie-nori in care baietii isi usuca toalele pe balcon pana la ultimul etaj. Majoritatea autobuzelor si toate tramvaiele sunt double-decker iar in unele zone (Mong Kok) e ca in filmele alea din 80 cu triade si jackie chan: MEGA forfota in strada pana pe la 1-2 noaptea, reclame luminoase din toate partile, o gramada de shop-uri de electronice, toale, incaltaminte, gentute, fast-food-uri. 7Eleven e peste tot, din statii de metrou pana in ultima strada din ultimul district. Un fel de Luca multiplicat cu cate strazi sunt in Brasov, alimentara cetateanului. De acolo iti iei cola la 3 noaptea, sandwich-uri preparate, tigari, baterii de nikon si pufuleti cu gust de calut de mare. By the way: chinese food nu e ceea ce mancam noi acasa. Acasa e lux.

Cat costa franzela.

Am zis, orasu’ e clar mai scump decat mainland China dar daca esti atent e abordabil, la un moment dat chiar mai ieftin decat Europa. Moneda lor e HKD, dolar hong kong, care dolar se invarte in jur de xx euro (unde xx se calculeaza prin regula de 3 simpla. 1EUR = 11.377HKD). Pe la pranz prin niste cafenele (cafe Suzuki de exemplu) am ajuns pe la 80-100hkd/pers). In 7eleven treaba e mai ok. Mult mai ok.

Ce e de facut.

Blending cu atmosfera, clar, asta e de facut. Se transpira la greu, se miroase peste pe bulevarde inguste, se merge pe victoria peak (panorama a hong kong-ului), parcuri, shopping grupa mare, crowd surfing prin zone mega luminate, ferry pe victoria harbour iar cand va plictisiti – daca va plictisiti – zone de trekking gen Lantau Island (cu Big Buddha, Ngong Ping Village, sate pescaresti gen Tai O si temple buddhiste – Po Lin), Disneyland, Ocean Park sau plaje foarte high profile gen Repulse Bay. Cu asta, pus in alte cuvinte v-am cam descris in mare experienta noastra de aici, pentru ca maine urmeaza sa plecam

A, pentru c-am lasat la urma, de unde titlul post-ului. Well, ne-am dat seama ca Ovi are niste calitati uluitoare:
- poate ghici din trei incercari ora exacta. in orice moment al zilei.
- fiind intr-un metrou in miscare, legat la ochi, iti poate spune ce cladire e deasupra metroului
- tinand o harta in mana, din prima pipaire iti poate spune scala hartii
- pe orice strada oricat de laturalnica poate detecta pozitia oceanului dupa miros.
- in mall-uri poate emite sunete pe frecvente foarte joase. aceste sunete se lovesc de etichetele de preturi, intra in rezonanta si ii transmit informatii. Astfel Ovi cunoaste de la inceput cele mai bune magazine in care sunt reduceri.

Este evident faptul ca un nume atat de comun – ovidiu – nu reflecta nici pe departe calitatile fenomenale si inteligenta abisala de care dispune prin urmare am incercat sa gasim un nume care sa reflecte pe deplin  aceasta simfonie de abilitati. Nu am reusit. Propuneti voi?

Au intervenit cateva zile de pauza, dupa ce am plecat din Beijing s-a dus dracului si perioada fericita cu net, mic dejun moca si miile de virgine ce ne faceau vant cu pene in fiecare seara langa pat.

Primul semn ca am iesit din Beijing a fost faptul ca 1) oamenii nu mai scuipau pe strada si 2) n-am mai auzit nicaieri piesa aia tampita de la olimpiada cu one world one dream.  Frate, aia in Beijing erau dementi, peste tot de la metrou pe lcd-uri pana la tv – toate posturile – o difuzau de parca era Casablanca in Romania prin ’99.

Am inteles ca au incercat la un moment dat sa tina cu chinezu’ de rand cursuri de etica, sa-l dezobisnuiasca de scuipat. Chinezu’ nimic frate, hello just looking si continua sa bage zemoase pe caldaram. Momentul de apogeu a fost cand la un moment dat aproape fiind de o mamica chineza cu bebelusul ei chinez ne strambam in chinezeste la plod. Asta (bebelusu’) nici una nici doua isi arcuieste obrajii, tzuguie buzele si lanseaza o flegma perfect rotunda din gura lui de 1cm. Ghiulea, a trecut milimetric pe langa tanti. TOUCHE, tata.

Trenurile chinezesti

Putin dezorientati aveam o usoara ingrijorare la ideea ca avem in fata un drum de 24h Beijing – Guangzhou, apoi exit din China si drum de 2 ore Guangzhou – Hong Kong. Garile sunt putin diferite de ale noastre: treci printr-un filtru de securitate gen aeroport, ajungi in hala. Acolo cauti waiting lounge-ul corespunzator trenului tau. In waiting lounge usile catre platforma de tren se deschid cu 30m inainte de plecarea trenului, treci prin filtru din nou, ajungi pe peron care e semi-gol pentru ca acolo sunt doar oamenii care au bilet de tren si urca, scuipi de 2 ori si te duci inspre tren. Trenul e super curat cu mocheta peste tot – inclusiv in compartiment, lenjerii curate si lcd-uri in dreptul fiecarui pat (posturi chinezesti). Incepem sa simtim lipsa baiatului cu “bere rece baietii, bere rece avem, infractoarea mov, libertatea si cosmopolitan avem”. Sa dea naiba daca ne-am dat seama cand a trecut drumul: de cand pleaca trenul (pe la 12 ziua) adormim pana pe la 6, apoi ne caram sa luam cina, povestim, radem, luam bere (4-5x), ne facem muci, venim la somn pe la 11-12, ne trezim a doua zi pe la 9.30, la 10.15 ajunge trenul. In gara in Guangzhou facem iesire din China, luam bilete de HK, imbarcare iar si in 2 ore suntem in Kowloon.

Hong Kong

Tata, cum sa zic. Baietii astia au cel mai mare procent din lume de furajate care locuiesc si/sau lucreaza peste etajul 14. Noi stam intr-un turnulica de 30 de etaje pe la etajul 19, nu apucam sa vedem lumina zilei. Plastic enough? Ca sa eliminam confuzia din start nu, electronicele nu sunt moca, sunt la preturi de state sau chiar putin mai scumpe. Taxi-urile cam la scoruri de Bucuresti, mancarea mai scumpa ca in Beijing dar mai ieftina decat in Europa, nu scuipa, au mai vazut fete palide pentru ca nu se uita nici unul la noi mai lung, e la fel de safe, isi fac veacul prin Vuittoanele din mall-uri (muuuuuulte mall-uri) si baga in ei o gramada de cacaturi din ocean (caracatite uscate, scoici uriase din care iese un penis enorm, o gramada de moluste, alge, etc). La 8 seara pe avenue of stars (o promenada cu vedere spre victoria harbour pe care au gravat toate starurile lor) incepe pentru 15-20 minute The Symphony Of Lights. Asta inseamna ca incepe sunetul si majoritatea zgarie-norilor mari de pe ambele parti ale victoria harbour incep sa se lumineze pe muzica. Lasere, jocuri de lumini, nebunii de-astea.

Mai scriu, ma car la perne. Va pup. A, in timp ce ma uitam dupa toale de fete – deci ma gandeam la voi – am gasit nume porno pentru pasari:
Silvia Silicon, Alexandra Prada, Pussymona Manole, Andreea Pulan, Cristina Pasarina
Cu nume de baieti revin maine.

In speranta ca si dupa grozavia asta mai suntem prieteni va pup din nou. Sa-l ascultati pe Albert.