Suntem in Midway airport in Chicago, avem zbor in aprox. o ora catre San Francisco. So, ce am facut de fapt aici si cum a decurs?
Pai ne-am jucat vreo 6 zile si am participat la Adobe Max 2007 NA. Seminarii, prezentari, hands-on sessions, informatie gramada in legatura cu ActionScript, Flex, Air, LiveCycle, Fireworks, Flash, After Effects, design general.

Atmosfera? O gramada de oameni stand pe jos cu laptop-uri in brate (stiu, suna a secta Moon), holuri largi, sali de training pline, mocangeala gramada (mic dejun, pranz, cina, sucuri, bere, cafea, vin, redbull). As fi vrut sa spun ca ne-am facut pula de beti dar nu, de data asta nu. Training-urile unele au fost bestiale, celelalte pierdere clara de timp. Pentru mine personal cele mai misto au fost cele cu Joshua Davis (mari, e tipul cu once-upon-a-forest, praystation, weworkforthem, etc). Omul e o legenda, voiam de mult sa-l vad. Dupa aia Aral Balkan (osflash, does this ring any bell?), carlos ulloa (papervision3d) si inca una din ele cu un tip caruia din pacate i-am uitat numele si care a tinut un training pe “building stunning applications with flex and cs3″. Genial, un training excelent. Tibi/Ovi au mai fost la Mike Chambers, Eric Natzke, Grant Skinner si alti cativa doctori pe care ii voi numi dupa ce primesc informatiile.

Viata prin Chicago. E misto, astia nu par speriati de bombe ca nemtii pe strada. Daca ii intrebi incep sa dea informatii si detalii pana te plictisesti. My style, wicked Faza e ca sunt putin prea organizati. Brother, astia nu stiu ce bestial e putin haos. Zambesc destul de idiot la orice si sa mor io, parca au masti cu smiley-uri. Frate, te uiti in stanga, ala zambeste. In dreapta, alalalt zambeste. Pula mea, parca sunt toti pe Prozac. Anyway, negrii sunt bestiali. Oameni mai directi ca astia eu n-am vazut. Tipa intre ei, se misca unduitor, nu zambesc de-ambulea, etc. Toata lumea poarta flip-flops pe strada de la un moment dat ziceam ca e Eforie Sud.

Shopping: BIG big update. Mi-am luat, ta da dam ta da dam tadam tadam ta da dam….. MacBook Pro, ladies & gentlemen. Micutul arata bestial si se misca excelent, de-abia astept sa vad cum merg pornurile pe el. Intel Core Duo 2.16, 2GB Ram, HDD 100, Video Ati X1600 cu 256MB Ram, Ecran 15,4 matte cu 1440×900 nativ, remote control. Yippeeeeee ! Sunt gaaay !! Hoorraaay!

ipod-uri inca nu v-am luat, am fost la apple store si cand sa le iau mi-au cerut ID la cardul de credit. Evident, nu aveam ID si nici cash la mine prin urmare tipa de la counter mi-a zis “ieti chiescarusu, muii ba” si m-a condus la toaleta sa-mi arate locul amenajat pentru laba. Iau din Sankt Francisco oricum. Nu muie, ipod-uri. Haha. Ce scuza misto. DE FAPT V-AM BAUT BANII BAAAAAAAAA, muhahahah!

Dupa cum ziceam, urmeaza zile deosebite in California. San Francisco, Orange County si poate un oras mai cochet din Mexic. Haha. Orasu’ cochet o sa fie ales pe criteriul calitatii si pretului. Cunoscatorii stiu la ce ma refer

V-am pupat copii!

Adobe MAX 2007 NA

In drum spre camera, atenti vigilenti

Momente linistite intr-un hotel select – Palmer House Hilton Chicago

Adobe MAX 2007 (Joshua Davis – Praystation, Once upon a forest, ..)

Adobe Romania + Adobe Intl

Pozele in partea de jos a post-ului.

Kids (= copii in americana), am studiat piata imobiliara. Un apartament misto pe lakeside e cam 600.000, moment in care Tibi FaceFarmec a venit cu un plan de economisire. Daca economisim fiecare timp de doi ani cate 1000$ pe zi ne putem face vecini. Dar ma rog, sa incepem cu inceputul. Diminetile deja sunt standard: Subway (cel mai bun sandwich cu ton facut vreodata) si Starbucks (black cu crema de menta pentru mine si Latte pentru baieti). Primul caca pe care l-am facut afara din hotel in America de Nord a fost simbolic intr-un Apple Store. Si ce caca dodolontz, ui uiii, crapau matzele de ciuda jucandu-se cu el! Plutea micutul de ziceai ca e la olimpiada in proba de stafeta. Treaba cu plutitul se datoreaza faptului ca la americani toaletele sunt cu un sistem mai aparte: pline de apa. Cand tragi apa se goleste pana jos si apoi se umple din nou. Avantaje: nu te stropesti la touchy-touchy in momentul in care cacatelul sare cap in toaleta. Dezavantaje: te stropesti daca faci pipi ca baietii. Concluzie: toaletele americane au fost inventate de o tanti.

Booon, dupa o ora de stat prin Apple Store (unde in sfarsit am gasit net mocca) am luat-o per pedes inspre MCA – Museum of Contemporary Art. In drum erau unii care faceau promotie si dadeau energizante gratuit dintr-un camion cu gheata. Am baut 1 litru jumate. Muzeul in sine e misto, m-a incantat la nebunie o faza in care era o camera plina de vinyl-uri pe jos pe care calcai. Ceva gen esti deasupra muzicii. Nu, Spata, nu se puteau lua, erau lipite. La sfarsitul turei prin muzeu am dat de shop unde am intrat in fibrilatii: o librarie plina de carti, reviste, dvd-uri numai cu design, logotype, foto (araki, avedon, friedlander, ..), ilustratii, typography, advertising si tot ce va mai trece prin cap. O alta ora si acolo. De ce naiba astia de la noi nu sunt in stare sa faca asa ceva?? Iesind de acolo am vazut una dintre cele mai cracanate tipe pe care le-am vazut in viata mea. Impresia noastra era ca ori era oparita intre picioare ori era cowboy care isi usca strampii pe butoi. Serios, parca era un compas Parker, un tip ar trebui sa intre prima data ca prin anvelopa ca apoi sa se poata iubi cu ea. Greu, pe cuvantul meu.

Ne-am revenit din soc si am plecat la masa. Ziua dlui Cosma (la multi ani din partea redactiei) care a primit un iPod nano cadou de la Fiu (El Lider Minimo, Cosma jr.) si ne-a invitat la un local cu specific. Cu orice specific, baietilor le era o foame mistuitoare. S-a rezolvat si aspectul acesta si am ajuns inapoi la hotel pentru a lasa prada (nu, nu Prada) si am plecat spre Sears Tower, cel mai inalt zgarie-nori din zona. Spectacol total, pozele urmatoare confirma.

Maine incepe Adobe Max 2007 si trebuie sa fim in picioare devreme. Va fi excelent, conferinta are ca speakeri oameni ca Joshua Davis (praystation, weworkforthem, once-upon-a-forest), Eric Natzke, Grant Skinner, tipi de la kirupa si flashkit, Mike Chambers, unul de la Disney (probabil Elmer) si altii de care voi scrie in curand.

Va pup si plec la un exercitiu de final: compun acronimul pentru Museum of Contemporary Art Chicago. Ha, ha!

Niste poze din Chicago mai jos:

Buna ziua din Chicago.

Insumat, de cand ne-am trezit sa plecam inspre aeroport pana acum cand ajungem in pat au trecut mai bine de 24 de ore. Prin urmare au trecut peste 24 de ore. Asadar 24 de ore. Sau mai mult. Ma rog. Important e ca Ovi e fantastic. Om mai maleabil eu n-am vazut, ia forma vasului si adoarme in orice pozitie, orice loc, orice ora. Pe cuvant ca n-am mai vazut om care sa adorma la comanda, asta din secunda in care i-ai spus play dead. Bestial!

Ce concluzie reiese din primele fraze? Da prieteni, suntem vii, dam voiosi din coada si vorbim americana prin metropolele lumii. Tibi FaceFarmec, El Lider Minimo (Cosma) si subsemnatul (Printu Mondial) promitem sa marcam multe goluri pe aici. Calatoria a inceput cu Ovi murat rau de tot, drogat cu Xanax si infiorat de placere la atingerea cardurilor de credit. Baietii incepe sa mananca si sa beie produse felurite preparate in spatele Boeing-ului pana in momentul in care vede lista cu alcool. Asadar, incepe sa beie vin si amarula pana se face pula, sa ma scuze doamnele.

E momentul in care se vad primii americani la sol (se recunosc dupa caschete) si News York-ul. Ma rog, se pare ca nu e New York-ul ci Boston-ul – partea de nord a Statelor Unite pare un oras enorm (practic de la Boston spre New York si apoi inspre Chicago unde am sosit) deoarece sunt case lipite peste tot. Se pot considera prin urmare ca fiind acelasi oras. Nu prea vad cum se face diferentiere administrativa da’ cred ca au pus unguri ca zona de tampon. Tin sa mentionez ca JFK (aerogara) e un JEG, JEG, JEG. Culoare inguste, scari de tziment, o sala de control pasapoarte super mica cu vreo 3 functionari (din 12 ghisee) care controlau in timp ce se scarpinau la ouale lor chinezesti (da, erau asians) si multa multa lume care astepta in linii. Mai aveau putin si bagau tigani de-ai nostri care sa vanda porumb fiert. Era sa pierdem avionul, pana la urma am combinat-o pe una de culoare cioara-deschis de la securitate sa ne lase in fata si iata-ne scapati. Inca un coridor, inca un control si ajungem in zona cu gate-urile fugind dupa conexiunea de Chicago. Murphy se pare ca a fost arhitect sef pentru ca avionul nostru e la ultima poarta, in curul lumii. Ghiseul arata a McDonald’s, mai au putin si vand hot dog acolo. Ne baga astia din nou pe scari, apoi pe pista printr-un coridor acoperit de panze (e pe bune) si ajungem la un avion din perioada lui Traian Vuia. N-am trait in viata mea cutremuraturi asa violente ca la zborul asta (tremura epava din toate niturile, se inclina, bubuia si paraia de ziceai ca ii e dor de muzeu)

Finally, Chicago. DIFERENTA. Chicago rules – are baieti mult mai misto, fetele care zambesc, curat si mega modern. Evident, in buna traditie din Brasov luam taxi-ul, e prea confortabil ca sa zici nu. Dupa cateva vizite prin Chicago ma declar multumit: mi-au respectat 100% sfaturile. Orasul e destul de greu de imaginat, se dezvolta pe inaltime (sunt 3 nivele, inclusiv stazile si trenurile/metro-urile interioare). Cand zic strazi supraetajate nu ma refer la un pod sau o chestie de-asta, ma refer la zone gen Magheru sau Universitatii cu trotuare, intrare in magazine, intersectii si tot ce trebuie. Singura chestie care iti spune ca nu esti on common ground e faptul ca trotoarul tremura cand trece cate un bus pe margine. Skyline-ul e bestial, zgarie nori intre care trec canale cu vaporase, strazi pe dedesubt, trenuri pe deasupra, spectaculos ca naiba. Parcurile sunt combinatie de modern cu verde integrate excelent si de o curatenie exemplara. Cu gura cascata pe sus mai avem timp sa ne mai uitam destul de rar si in jur: trece o artista, ne uitam la ea si ne dam seama de specializare: flaut cu mustati.

Au trecut ai lui Ovi pe aici, ne-au dus la Muzeul de Stiinta si Industrie unde am vazut un U-Boat real (U-505), chestii misto de sunet si casti de Darth Vader. Plus genetica, aerospace, imaging, etc. grupate intr-o chestie care se traduce prin FAMILY FUN. Peste tot treaba cu fun s-a schimbat in Family Fun, the new shit. De acolo mai departe sa ne jucam la Navy Pier, un fel de sat de vacanta pe malul lacului Michigan si vizita cu un vaporica pe Chicago River prin downtown, financial district si scrapers. Ce sa zic, de vis, o poezie. De magazine inca n-am avut timp si o chestie misto e faptul ca nu imi merge cardul pe net asadar nu stiu cum fac cu comenzile de la apple.com. Daca aveti idei bagati comentarii ca sa iau o decizie din timp.

Apropo de JFK si New York, ne-au pierdut si bagajele pe acolo, au venit fraierele la o zi dupa noi.

Va pup,
Printu Mondial, lideru mareelor.

Totul a decurs ca intr-un film … am luat rata la ora 2 de Monaco – drum periculos: prapastie partea dreapta (marea f mare).

Am ajuns in Monaco – plaja, soare si multi copii negri….si aici nu vorbesc despre Mishu

Ne-am permis o cola fiecare pe plaja ca sa nu de neshidratam + sandishuri calde din rucsac (facute acasa, s anu va inchipuiti)

Evident..insolatie..pt. ca nu am avut bani de umbrelute (11 euro bucata – de banii astia am mancat toti o zi intreaga de la supermarket)

Seara bauta pe corso ..la baru’ lu’ dorinelu’ – am baut niste shoturi de lichior de mere, jegermaister si bere..multa bere. Mishu a vomitat toata noaptea…

Acum asteptam sa fraierim bariera din parcare cu scooteru’… sa putem pleca in Barcelona:) daca nu reusim, marcam 100 euro si ne intoarcem acasa

Va puuuupam si ne e dor de voi..fffff tare :D:D

Dragilor, dupa cum poate v-ati dat seama deja, we are just poor turists…

No, s-a votat in grup: la ce renuntam? Si ei s-au hotarat: la mancare…. nu pot sa va zic cat ma doare: unde mi-e kfc-ul, chinese de altadata… ma rog.

Mers ieri la MacDonalds, toti retardatii, nu stiu o boaba de engleza. Ii zic: small fries pleeeaseee. El imi da 5 portii de cartofiori!!!!, 7euroi. Nu-i nimic, zic eu, tot mancare e .. Pana mea..

Ne-a facut si Dorinelu cinste ici pe corso la o dugheana, restaurant ii zic ei. Dugheana ii zic eu. Au ei o specialitate, socca ii zice, o clatita zic ei, arsura de pe tigaie, zic eu. 2 euroi. Buuuun. Silvia zice (optimista): “hai tu, sa incercam o exeperienta culinara”….Si pe ea au incercat-o niste scoici…, pe misu niste branza de capra, pe albert niste sardine inecate in aluat. Io zic ca mi-s mai conservatoare, imi iau pui. Frate, cand mi-au adus aastia un picior de gaina de zici ca era facut la microunde (era mai bun ala a lu; amo), am zis: in pana mea de bluzite, ca daca nu mananc nu mai sunt prietenoasa si ma lasa astia pe aici. M-am bagat la alimentara: 20 fellii salamior ce va vedea si Monaco (l am facut celebru pe fraier), 4 cubulete de branza topita – 9 euroi. BUUUUnnn…

No, ce pot sa va zic, mi -e dor de casa, de mama, de KFC, si de voi cel mai mult… No acuma ca am postat si m am obosit mi s-a facut foame. Naspa. Nu am ce manca.

Porumbeii Venetiei sunt rai. Cu ochii mici si rosii stau in gasti dupa cate o gondola asteptand carne de tun. Asta evident o stiati cu totii. Ceea ce nu stia nimeni e modul in care actioneaza, lucru pe care tocmai l-a clarificat Silion. Deci lucrurile merg cam asa: Turistul se plimba, admira canalele si arhitectura. Iese porumbelu’. “Prietene, ai o tigara?”. Omul evident nu intelege romana prin urmare da sa scoata manualul de conversatie. Din spate, un alt porumbel se baga in seama. “Fratie, ai un ceas?” Turistul din ce in ce mai confuz merge cu spatele inspre gondola. In gondola, alt porumbel care il prinde in timp ce primii doi ii desfac manutza cu ciocurile si ciugulesc fix snitelul din sandwich lasand neatinsa varza. No, pe scurt cam asa se intampla. Feriti-va!

Legat de parcari cel mai bine e sa-l las pe Misu sa povesteasca cu cuvintele lui. Sincer metoda mi se pare atat de geniala incat orice comentariu e de prisos. Se poate aplica pe scara larga in orice oras mai la vest de unguri, aia sunt ultimii care mai angajeaza portari. In rest totul e electronic. Asadar:

(6:39:35 PM) alexandra_radu01: fii antena
(6:39:44 PM) alexandra_radu01: am parcat pulica in subteran
(6:39:48 PM) alexandra_radu01: 24 euro pe zi
(6:39:54 PM) alexandra_radu01: stam 4 zile
(6:39:57 PM) alexandra_radu01: solutie:
(6:40:01 PM) alexandra_radu01: lasam pulica 4 zile in parcare
(6:40:13 PM) alexandra_radu01: in a patra zi intram cu un scuter in parcare
(6:40:17 PM) alexandra_radu01: luam bonul
(6:40:24 PM) alexandra_radu01: iesim cu pulica cu bonul scuterului
(6:40:34 PM) alexandra_radu01: si apoi scuterul fraiereste bariera
(6:40:38 PM) alexandra_radu01: eh?
(6:41:56 PM) alexandra_radu01: facem poze cand ii fraierim
(da, misu e alexandra. nu intrebati, probabil au ei vreo fantezie de isi schimba numele intre ei). In rest am inteles ca fetele sunt bronzate, Misu se inchide la culoare ca vanata, se executa vizite la Monaco deci totul e stas.

am ajuns vii in Nice – ora 2. Ne-a asteptat Dorinelu beat mort – am facut tot orasul intr-o clipita (Albert se descurca ca la el acasa).
Ne-au asteptat niste semoafoare mici mici pe centru..pt. copii – nu stiu, nu ne-am luat dupa ele; toate erau rosii.

Beeeey… se furaaaa aici!!!! Aveti grija!! 60 oiro taxe de autostrada – Venetia – Nice! Azi cotim spre BV ca nu mai avem bani. Cea mai frumoasa autostrada..pe coasta de azur.. dar nu va recomand.. se fura!
Am ajuns la Dorinelu’ – sta in Piata Sfatului intr-o cladire veche care se darama.. la propriu. Oamenii legii au si masurat in cat timp Yo zic ca 3 zile mai rezista..cat stam aici. Ca sa avem unde sa dormim am taiat canapeaua cu cutzitu’ – bajetii au croit ceva
Acum plaja..relaxare ..dar nu inainte de a merge la restaurantu’ unde dorinelu e bucatar sef (la parterul cladirii care se darama).

Va pup! Nu mi-e dor de voi inca..

Apropo..l-am omorat pe Albert ca sa pot sa stau pe laptop…

Drum lung, monoton, tern. Fetele cad in apatie. Nici un magazin de pantofiori de la Sebes incoace. Alexandra are fata lipita de geam si priveste lipsita de interes peisajul. O cutremura un fior: “off, daca-as fi in Mall!..”

- Inca putin fetelor, am gasit drumul. Silvia, ia-o spre nord! intervine Albert si lasa harta din mana.

Trec cateva ore, fetele se epileaza, Albert remarca iPod-ul fiecarui trecator in parte. Isi repeta specificatiile in minte timp in care mangaie ecranul rece cu buricul degetelor. Misu apatic da semnalul. “Ma doare capul!” si se intinde cuprins de boala pe bancheta. Intr-un final iata granita. Aici surpriza surprizelor: vama faina, vamesul vesel, tara gresita. Austria! Dam inapoi. Croatia! Mergem in stanga: Maroc. Prea mult, ne mai intoarcem putin: Slovenia in sfarsit. Silvia sustine ca pamantul e rotund, e singura concluzie logica.

Ma rog, aici sunt pozele: http://www.trip_pictures.com.temp.livebooks.com/

Salutari!