Transmitem din Bangkok. Din ce intelegeam anterior plecarii locuitorii au gasit metode ingenioase de irigare a plantatiilor de pruna din zona: cum sezonul de parjol este in toi aparent un baiat mai ingenios s-a scarpinat in cap, a pus harta de-a curmezisul, a scos radicalul si dupa cateva zile de intensa gandire a facut o constatare monumentala. “Ba, pusca mea, e cald”. In uralele locuitorilor un proiect de anvergura a fost pus in aplicare: se aduce apa din golful de langa in mall-uri. Cetatenii fac baie pe artere, orezul creste direct pe parchet in restaurante, se fluidizeaza traficul (deoarece o noua cale maritima leaga capitala de Groapa Marianelor din oceanul Atlantic). Cei de la Western Digital au luat initiativa: au implementat tehnologia bit-torrent intr-un mod cat se poate de original: fabrica pluteste prin oras din poarta in poarta si aprovizioneaza locuitorii cu hard-disk-uri. Scrii niste fisiere pe un mijloc de stocare, acesta pluteste pana la urmatorul vecin si tot asa. Original SI facil. De asemenea, in plan politic lucrurile merg ceas: e in desfasurare programul “no child left behind”. Viitura grupeaza toti copiii la gramada intr-un lac de acumulare de langa scoala, fiecare profesor fiind capabil de a-si recupera elevii prin intermediul unei prajini.

Dar destul despre asta, adevarul e mult mai simplu: au avut inundatii acum o luna dar cineva suficient de destept a gandit redirectionarea apelor prin intermediul canalelor si raului care trece prin oras direct spre golf. Solutia functioneaza, singurele ape pe care le-am vazut au fost pe OTV si eventual pe faleza raului. Sau in pet-uri de 0.5 in frigidere. Cel putin in oras, in rest am inteles ca sunt oarecare probleme dar in niciun caz genul de stiri de ora 5. Suntem ok, transpiram, vizitam si lacrimam la mancarea iute.

In prima zi am sosit dis de dimineata si am luat un public taxi spre hotel (mersi de hint Teberiule). Hotelul e simplu, cetatenii lipaie din slapi de jur imprejur si ambulantii prajesc banane in foaie de clatite, ceea ce va dorim si dvs. pentru ca sunt excelente. Am accesat palatul regal da’ baiatul lor era plecat cu buretele sa stearga tabla, niste temple cu o tona de statui si un zgarie nori din centru.
Tricourile pe care le vand astia sunt geniale: era unul cu Darth Vader si un mesaj: “Sith happens”

A, episod in Budapesta: conducatoarea establishment-ului unde ne-am pus tabara de baza la 1km de aeroport face conversatie dis de dimineata:
“-De unde sunteti?”
“-Brasov”
o voce cristalina ca un clinchet de clopotel se aude vesel din fundal: “-Covasna” Imbujorata toata, tanara speranta a echipei pune degetul pe harta. “Orasul Covasna”. Salutari pe aceasta cale stimatilor radio-ascultatori din orasul sus-mentionat ce sunt alaturi de noi in acest periplu. Cetateana e bine, nu poate fi tulburata momentan pentru ca doarme neintoarsa pe motiv de kilometri buni de dat din sandale. Trimiteti sandale

Pana data viitoare va salut cordial. Daca nu va voi saluta cordial inseamna ca am dat de bere.

Ora locala 12.00, la radio canta imnul national al Ucrainei: Lykke Li – I follow rivers. Dupa o zi pe tren si o seara intr-o pensiune din Budapesta stam in aeroport. Langa, o duduie ma alina cu o piesa traditionala cazaca din care se aude cate un parujenie trist. E o tanti frumoasa ca limba rusa, melodia se duce la inima deoarece canta si bine. Aeroportul este relativ aerisit, intr-un colt din spate o stewardesa parleste niste mici. Practic e un moment de relax cu program de variete la megafoane, popi rusi, vodca la 4l, pasari thailandeze si chinezi grasi care se ung unul pe altul cu creme d-alea nasoale. Daca mai aduc astia un acordeon si un cazan de tzuica o punem de-un party aici, distilam instant niste Givenchy. Stiu io de acasa cum.

Va pup, mergem sa luam alcool. Vreau sa uit

Partea buna este ca am gasit palarii de vietnamez, le-am cumparat, ca sa le pot cara in urmatoarele zile ca pe sfintele moaste. Dupa 4 ore in autobuz cu palariile in brate, sa nu se strice, imi venea sa arunc in aer palariile , autobuzul si tara lor de vietnamezi.  In fine, bine ca avem palarii.

Continuarea in episodul urmator

Incepe show-ul … pene, fum , lumini, muzica la maxim … ceva superb, Kyle Minogue, Diana, Ross, Cher … o groaza, nici nu imi mai aduc aminte. Totul playback.

O mica discutie in contradictoriu cu Simona referitor la provenienta dansatorilor, daca nu cumva sunt chiar fete si aia ne prostesc. Am definitivat in momentul in care cea mai draguta la fata nu avea sani .. destul de clar de altfel ce era.

Spectacolul destul de bine pus la facut din punct de vedere coregrafic … de parca m-as pricepe, si de parca ar interesa pe cineva.

Acum s-a facut ceasul 12 noaptea, mergem la culcare ca dimineata la 3 trebuie sa ne trezim sa mergem in club.

Grea viata,

Va pup

Dupa cum ati aflat deja, o parte dintre noi au plecat in Vietnam. Asa ca am ramas cu Simona in Thailanda sa ne odihnim. Dupa ce in primele 24 de ore am dormit 20, am zis ca trebuie sa modificam programul … nu de alta, dar dupa atata somn eram si mai obositi.

Noul program suna cam asa:
- ne trezim
- mancam
- dormim un pic ( mancatul ne epuizeaza )
- iesim pe plaja
- dormim pe plaja pt ca cei 10 metri de la casuta pana pe plaja par cativa km
- pe la 5, dupa ce terminam cu plaja, mai dormim un pic. Soarele asta ne moleseste rau de tot.
- cina
- masaj ( mergem zilnic pt ca e singura sansa sa ne repuna pe picioare )

Dupa masaj, care se termina undeva pe la ora 9 seara incercam sa ne activam si noi un pic, asa ca incercam viata de noapte din Koh Samui. Sa va explic ce se intampla.

In prima seara am incercat sa mergem la Reggae Bar, cel mai renumit de prin zona. Cu ocazia asta vedem cum arata si zona respectiva din Koh Samui. Sincer nu foarte diferita de centru Chaweng, si anume bar langa bar, cu fete care asteapta, si cam atat. Liniste totatala in rest. Barurile goale ( daca exceptam fetele iesite la produs ), dar gol gol, picior de turist inafara de noi pe acolo. Ajungem in sfarsit la barul minune, si dupa cum v-ati dat probabil seama, gol si asta, fel de turist. Dezamagiti ne reintoarcem in zona de centru si sfarsim intr-un Irish pub, plin de englezoi care se uitam la un meci de fotbal si toti tineau cu echipa care a luat bataie …. nu foarte fun de altfel. Dupa ce ne-am plictisit de fotbal, formula 1 si alte chestii sportive, o luam agale sa gasim alta locatie. Cu toate ca deja se facea tarziu terasele si barurile relativ goale. Muzica live cantata de autohtoni si cantata destul de prost, asta ca sa fiu gentil cu ei, fiecare cu vreo 2 spectatori, cu varste peste 60 de ani, scufundati in armonia notelor. Incercam sa gasim cabaretul cu eladies, in speranta vreunui , mai pe romaneste, entertainment. Cabaretul inchis, noi acasa.

Urmatoarea zi schimbam tactica. Seara dupa masaj mergem acasa si dormim. Ne trezim pe la vreo 12 jumatate si iesim in oras, setati sa ajungem in Sound. Dupa o tura printre barurile relativ goale ( cu exceptia celor cu go-go girls ) ajungem in Sound. Suntem invitati sa intram, bagam capul inauntru … inauntru gol. Ii explicam omului de la intrare care ne impingea inuntru, ca e gol ( dar gol gol, nici macar o persoana) si ca nu vrem sa stam … el zambeste, noi zambim si plecam. Urmatoarea locatie Green Mango, unde parea plin. Intram, facem 3 metri, gol, ma rog nu chiar gol, vreo 3 supraponderale de prin Anglia incercau sa danseze. In momentul ala imi aduc aminte bancul cu Bill Gates care ajunge in iad. Pai frate, la intrare era o gramada de oameni beti care sareau in cap, si aici inauntru gasim 3 grase. Ma rog, ne obisnuim cu gandul ca a fost doar un demo. Din lipsa de alte optiuni luam de baut si ramanem. Dupa vreo ora imcepe sa se umple, dj-ul sare in sus de fericire, spune ceva neinteligibil la microfon si schimba muzica. Greseala, pana atunci fusese ok, chiar daca era gol. O muzica absolut superba din noua generatie a muzicienilor de peste Atlantic …cu versuri superbe de genul “I got 13 and I’m with my women” cantate de artisti cool, care inca nu au ajuns la adolescenta. Singura melodie care a fost totusi misto in acest ansamblu de melodii a fost un remix pe techno pe melodia Smell like ten spirits de la Nirvana. Parea ca incepe sa fie misto, lumea sare in sus, sarim si noi ( ceva mai sus decat pe celelalte ), dj-ul in delir, nu stiu la ce s-a gandit ca iar rosteste ceva neinteligibil in microfon si schimba iar muzica. Ma gandesc ca mai rau nu putea fi asa ca ma bucur. Incepe .. pa pa americano … sincer nu stiu cum ii zice la melodie, si nici nu vreau. Se termina, incepe alta melodie, ok de altfel, si apoi iar … pa pa americano. Frate a tinut-o asa ceva timp. foecare a doua melodie era … pa pa americano. Am plecat … nu mai suportam.

Sa va spun cum sta treaba in rest ( in afara muzicii ). Lumea merge in cluburi sa agate … logic. Ce ? , tailandeze … logic .. nu ? E mai distractiv sa le agati in cluburi decat in baruri, unde pur si simplu te asezi la masa, ele vin la tine, daca iti convine pleci cu ea, altfel alegi alta. Ii dai o bautura, negociezi pretul si pleci cu ea. Bineinteles cu taxele de rigoare, Taxa fetei, bautura, taxa de bar si taxa de hotel. Am inteles ca unele hoteluri nu percep astfel de taxe. La noi la hotel este specificat gentil ca in astfel de cazuri trebuie sa platesti o taxa si la receptie. Imi plac oameni astia, cel putin iti spun de la inceput ca sa nu ai neplaceri.

Spuneam ca e mai distractiv sa agati in cluburi decat in baruri. Diferenta este ca in baruri pleci mai repede cu fata acasa, doar ca trebuie sa platesti o taxa la bar. In cluburi dureaza mai mult un pic, dar nu exista taxa de bar. In schimb fetele sunt si mult mai misto in cluburi.

Cum recunosti fetele vesele. In baruri e mai mult decat evident. Stau la intrare si urla toate dupa tine. In cluburi in schimb, stau in ring, danseaza .. sau ma rog mai mult se balanseaza, nu chiar ca o pendula dar pe aproape. Toate sunt imbracate aproape la fel, o rochita mulata pe corp, scurta de li se vad chiloteii, de culoare neagra sau alba si cu o gentuta mica pe umar unde probabil isi tin cele trebuincioase meseriei.

Ma uit sa vad cum merge treaba. Vin baietii singuri ( destul de multi de altfel ) sau in grupuri. Abordeaza fata, dau de trei patru ori din fund, gen te faci ca dansezi, vorbesti un pic cu ea, si cam se pleaca sa se infaptuiasca treaba. Ce am mai vazut este ca unele mai refuza anumiti baieti. Avand in vedere ca aici baietii abordeaza fetele, nu ca in baruri, tind sa cred ca si preturile sunt mai mari, pt ca nu cred ca vreo fata vesela ar refuza de munca.

Imi pare rau ca nu va pot relata din proprie experienta ci doar din ce vad.

Planul pe urmatoarele zile suna cam asa. Cabaret ..neaparat … care am auzit ca e mai mult o berarie unde niste eladies cu pene danseaza. Reggae bar, dar asta miercuri cand e petrecere raggae ( stiu ca pare ciudat, dar de regula in raggae bar se cant muzica techno ).

Revin cu noutati dupa ce vizitam si celelalte locatii.

Pentru mine, highlightul zilei a fost clar o gaina care cotcodacea mandra pe un scuter parcat si dupa ce ne-am uitat la ea vreo 5 secunde a ouat un frumos ou direct in mana stapanei scuterului. I call that breakfast and lunch.

La capitolul de ce mi-e dor, de pe acasa..

1. Frig. Mda stiu ca suna suspect dar 40 de grade combinate cu umiditate de peste 90% nu e  chiar placut de suportat.

2. Cafea. As plati orice pentru o cafea din Cafeteca, un filtru dublu, fara zahar, fara lapte, cu gust de cafea cafea.

3. Masina. Dupa ce m-am laudat ca de abia astept sa nu conduc o luna… mi-e dor de masina mea, care merge unde vreau eu, cand vreau eu si cu cat vreau eu la ora.

4. Muzica. Suspect ce asculta baietii astia. In afara de o preluare de calitate dupa Mervi Vesala, care mi-a facut creierul sa explodeze… nici o muzica macar vag cunoscuta. Cum de a ajuns ditamai orchestra sa interpreteze o preluare fix dupa melodia asta, este mult peste capacitatea mea de intelegere.  O iau ca atare. Pentru cei care nu-l stiu pe Mervi:

Daca va ganditi ca pot sa ascult oricand muzica la casti….da, e adevarat, dar trebuie luat in considerare coeficientul de tovarasi si preteni care simt nevoia sa te bata gingas pe umar din 2 in 2 secunde, constant, din minutul in care ti-ai indesat castile in urechi. Nu e itentionat, asa ca o luam si pe asta ca atare.

Nu o sa pun aici faptul ca mi-e dor de voi, sa nu va rasfatati. V-am zis-o deja. Mi-e dor de oamenii de acasa.

Maine plecam sa cautam palariute de vietnamez, la vietnamez in batatura. In raulet, sau unde locuieste vietnamezul care nu locuieste in orasel.  Acme este singurul care are deja palariuta, la el a fost simplu ca nu are capul mare. Ii sade foarte bine cu beretul ):).

Cristi Nha