fabrica*

[este vorba despre blestematii aia de papuci Rossignol care rod naspa de tot, fir-ar. De-abia calc.]

Sunt la un internet cafe in zona libera, copiez ce-am scris mai devreme in sala de asteptare. Time runs out So

Domnii mei, dupa o pauza de cateva luni ajung iar pe butoane prin autobaza capitalei, namely Otopeni. Prima impresie: este cumva Zen, destul de pasnic. Singura pata de culoare sunt stolurile de cocote care se agata de zborul de Paris in avioanele Louis Vuitton. Rapitoarele vor fi probabil parasutate direct deasupra Arcului de Triumf, de-acolo le intra in functiune ogivele detectoare de fraieri. Ar fi bestial un reportaj care sa analizeze migratia (la fel ca la sturioni) si punctul culminant al depunerii de icre. Ma rog.

Cum am intrat direct in problema imi dau seama ca am trecut putin peste momentele subiectului. Expozitiunea asadar. Pentru cei mai noi, toata aceasta epopee se vrea a fi descrierea periplului unei tinere sperante, membru in lotul de baza al FC HappySoft Brasov / Fabrica / Palalaia Publishing Group in amalgamul multicultural al Emiratelor Arabe Unite. Scheisse man, druje multiculturi alle fucking grande. Respek.

Autobuzul de Dubai – pit stop-ul acestei runde a cursei – decoleaza la ora 20:30. Si aterizeaza doua minute mai tarziu, au uitat sa ia stewardesele. Stewardese care inca nu stiu cum arata, cum reactioneaza la injuraturile de mama sau daca scuipa cand se enerveaza. Ce stiu oricum este ca va fi interesanta interactiunea. In curand se deschide check in-ul, vor trebui multe lacrimi si sudoare pentru a-i convinge sa-mi accepte bagajul supraponderal [update: YAY, VICTORIE. AM REUSIT].

Intre timp ascult niste pensionari, intellectual wannabe’s care fac paralele intre Otopeni si Charles de Gaulle. Fraierilor, Otopeni este gandit in stil neo-rromantic, de Gaulle are arhitectura berbera. Nu par oricum sa fie focusati, au trecut deja la alt subiect, il iau la p** pe Baselu. Sunt plictisitori prin urmare ma distrez si eu cum pot – adica fac discret un pipi finut in cola masculului alfa din grup si plec incet.

Time for check-in. Intru in zona libera si daca mai pot revin de acolo. Va pup, a inceput din nou

[update. totul sub control. sunt in zona libera cu mana la parfumuri.]

Ok, am revenit. Discutam despre cluburi si pub-uri. Azi merg in Peppermint la Armin van Buuren, va tin la curent cu evolutia baiatului. Am mai fost intr-unul situat intr-un golfulet, QD’s. Un fel de club/terasa in aer liber. Era full desi era luni sau marti sau asa ceva. Ideea e ca toata lumea iese seara, nu conteaza ce zi a saptamanii e. Cocktail-uri, sheesha, hause, grozavii. Lumea e mega relaxata seara si e tot timpul o temperatura excelenta pentru baut, vreo 16 grade, exact cum trebuie.

In rest contactul cu lumea araba e un enorm soc cultural. Diferente mari de tot. Cand ajungi intr-o stare in care te gandesti ca Europa e cel mai misto loc de pe pamant, cand te duci in extrema cealalta. E o nebunie, lucrurile se misca super rapid. Shopping-ul a devenit arta, cultura pe aici nu prea exista. N-au anarhisti, muzica rock, inadaptati. Totul e o mare de femme fatale (niste Nikita, toate imbracate in negru) si baieti in alb. In rest asiatici cat cuprinde si englezoi in draci. Daca te pupi pe strada te baga in puscarie, daca bei in public te baga la puscarie. Eventual te expulzeaza. Ideea e ca sunt ipocriti, fac o mega galagie cu alcoolul da’ cand ajung in pub-uri sau undeva unde nu pot fi spotaniti fumeaza si beau de rup. Indienii si asiaticii sunt cam jos ca si categorie sociala, s-au obisnuit acolo. Umili, zambesc cu orice ocazie pot, iti fac pe plac si discuta doar cu “sir”. In general tuturor le e frica de politie ca de naiba, inclusiv localnicilor. Super masini, viteze de 150/ora prin orash, aglomeratie urata de tot, claxoane, da’ frica de lege. Poti sa-ti lasi portofelul linistit pe masa si sa pleci la toaleta, masinile se lasa deschise, etc.

Destul cu ineptiile. Am fost in desert safari, tot respectul pentru Toyota Land Cruiser. Trage masina aia de zici ca-i Oltcit pe cherosen. Am pus niste poze, n-am avut cum sa fac alte poze mai hardcore pentru ca ma tineam cu mainile de urechile filipinezului de la volan cand situatia devenea violenta. La un moment dat masina era aproape la 90 grade turata la maxim, nisip in toate partile. Super experienta, probabil cacaturi pentru turisti da’ andrenalina rau de tot. Recomand Ajungi prin desert, te lasa la un camp unde softdrinks sunt moca, mancare la discretie moca, apare o gagica care face belly dancing. Se misca aia de parca era boa constrictor. Cand misca din tzitzifixuri, cand dadea din fund pe muzica, cand era pe covor, cand sub covor. Mai avea putin si inghitea sabii sau cablurile de la boxe sa arate ca se muleaza pe ele. Ma rog, fie la ea acasa. Ideea e ca abordase niste oameni de pe margine, astia se miscau ca lopetile. Genul de turisti nemti care tulburati din confort scot doar “scheise, man”! Incerca sa bage groove in ei da’ astia se uitau interzisi. Evident, cand le-a ridicat tricourile am incetat sa ma uit.. luminau burtile alea super romantic. Cam ca a mea, ma rog
Langa toata debandada asta arabii organizasera tot felul de alte chestii. Nu, nu orgii. Plimbari cu ATV-urile, cu camilele, cu ATV-urile pe camile. Tatuaje henna, stickere, alte cacaturi de-astea. Per ansamblu se merita rau de tot. Daca ajungeti pe aici sunteti idioti daca nu bagati asa ceva.

In rest, pe langa toate povestile astea ce ramane e un mare shopping. Mall-uri, magazine, frectii, nebunii. Nu cred ca are prea mare sens sa descriu, ideea e ca absolut tot ce tine de case de moda, parfumuri, toale, etc.. exista. Deci e un mare sho pe ei. Va pup, mai scriu.

unde MOE = acronim, vine de la Mall of the Emirates.

Bine v-am gasit la o noua editie a emisiunii Viata Satului ca-n filme, gazda dvs pentru acesta dimineata este Iepurica.
Copii, cum sa zic.. Dubaiul are o apa. Cred ca-i curgatoare, susura usor printre pietrele de pe margine. Pietrele = chestiile din inelele arabelor. Apa asta se numeste Creek si am inteles de la un loco faptul ca rolul ei este sa sustina vaporasele de agrement si tot felul de barci pe ea. Lata cam cat Dunarea la Budapesta sau daca vreti cat palma lui Alex. Ma rog, cert e ca e bestiala si imparte Dubaiul in doua: Bur Dubai si Deira. Toti luntrasii pe acolo sunt bangladesh, sri lanka, zodii de apa. Cert e ca am accesat-o, voiam sa fac pipi in ea dar m-am abtinut. Misto misto.

Ok, cluburile arabilor. Ba. Niste locuri de vorbesti singur. Pe cuvant, nu stiu daca am mai vazut cluburi din astea vreodata. 360 e pe o insula, nu stiu cat de naturala, e unita de tarm cu un drum. Da, stiu.. deci e peninsula. Sariti ca sacalii. No, drumul asta e luminat, de o parte ai Burj al Arab, luminile de la The Palm (ansamblul ala construit in mare), pe partea cealalta tot tarmul si orasul. Ca sa ajungi la aleea asta treci prin Hotel Jumeirah (hotel de cacat cu doar 6 stele, comparat cu Burj-ul de 7, magazionerii din Burj fac zilnic misto de astia din Jumeirah pe treaba asta). Din Jumeirah ajungi intr-o gradina absolut dementiala, cu niste alei super misto, palmieri, piscine, acareturi de pe langa casa omului. Ma rog, 360-ul e pe doua nivele, am stat evident sus. Puteai sa stai pe niste canapele sau pe niste perne gen alea de la cortul de ambiental de la Sziget. Surprinzator, scorurile absolut ok. Berea 30dh – adica ca in oricare alt loc. Vinul peste tot aici e MULT mai scump decat cocktailurile de exemplu. Ca sa va faceti o idee, un cocktail e de la 20-40dh, vinul e intre 150-300dh sau mai scump.
Un euro = 4.7 dh (moneda locala, dihanie). Preturile sunt cam aceleasi indiferent de pub. Asta probabil pentru ca toate pub-urile sunt la fel, adica misto

Buddha bar – e in Dubai Marina, un loc nou in care idiotii au ridicat un cartier intreg de zgarie nori, ansambluri comerciale, chioscuri, etc. Evident, o statuie enorma a lui Buddha in barul ala, cred ca are 5m inaltime sau mai mult. A intervenit ceva, tre’ sa ies urgent. Revin mai incolo cu descrierile. Va pup, am pus poze noi pe
http://www.flickr.com/photos/62539235@N00/sets/72157594396692867/show/

Pupup.

ta da da daaaaaaaammm. poze pe teava :):)
dubai 2006 trip photos

Bai, am realizat ceva. Cand eram gushteri scriam in caietul de dictando de ciori/codobaturi si alte zburatoare suspecte ca pleaca in tarile calde. Hmm, cum sa zic, aici E una din tarile calde. Deci am plecat in vacanta in tarile calde. Nu, nu sunt cioara. Ma rog, intelegeti voi.
Ok, sa intru in subiect. Aici e un fel de Truman Show. Nu sunt pensionari absolut deloc si cam pana si gainatul de la pasari e artificial, probabil o forma noua de cauciuc. Serios acum, astia sunt nebuni. Te doare mintea ce-au facut din desert. M-am trezit prin mall pe la ei uitandu-ma la niste piese de-ale lor (femei de-alea cu mileuri pe cap si imbracate in negru de sus pana jos – moartea pasiunii) si comentand “hai fetelor, mai voios, mai voios..”

Habar n-am ce zi e deci comentez ce-mi amintesc din zilele trecute. Prima zi am iesit prin oras sa gasesc petrol rupt de oboseala si impuscat in cap. In jur amalgam de loco, libanezi, asiatici (alora nu le-a spus nimeni ca au o problema cu ochii, le stau invers) si indieni. Toti te iau cu “Hello, sir”, “Absolutely sir”, “Sictir sir”. Nu tu un “baietzica”, “cumnate”, “fatza de cur”, etc. Mancarea thailandeza face legea. Au un sos bestial, un fel de haribo topit pe care-l pui pe niste copanele de crevete. Serios, e bun rau. Dupa aia chestii libaneze care nu mai tin minte cum se numesc, fumat sheesha, baut cocktail-uri, viata boema. Libanezii chiar sunt meseriashi. Mai un misto, mai fac o poanta, oameni dezghetati. In plus arata absolut bestial. Probabil Alexandra/Silion/Cristina/Ada si restul de pasari de acasa ar lacrima constant oftand din 2 in 2 minute.
Ieri am fost in Mall of the Emirates, un mall enorm in care le-am vazut pista de ski. Concluzia: sunt idioti, au pana si instructori de ski pe acolo. M-am uitat insistent dupa geaca de ski Ana Hotels a lu’ Alienu, com’on, sa vad si eu ceva extrem. Din pacate prietenul nostru nu ajunsese – era inca in Arabia Saudita, trecea desertul facand free-running pe sonde. Cam tot ce poate vrea cineva se gaseste aici. De la Burton la Louis Vuitton (apropo, au genti naspa dupa parerea lu’ Simo
- a fost un an prost la crocodili probabil). Da Cristina, ti-am luat snow boots, marimea 34. Daca nu sunt buni vii si-i schimbi (haha, ce gluma, nu?:) ). Seara iesire in 360, un bar/terasa absolut misto pe o peninsula intre Jumeirah si Burj al Arab, pe mare. Incerc sa pun poze, netul pare sa se miste mai bine azi. Am mai fost la 2 expozitii (Sportex Middle East – n-a fost cum ma asteptam, majoritare acolo erau echipamentele de fitness, nimic de snow sau alte chestii in genul asta). Expozitia cu adevarat misto a fost aia de Media/Advertising, cam tot ce tine de media prin Middle-East s-a stans acolo. Standuri excelente, lumini, proiectoare, masini, kebab, etc. Kebabul nu era, doar fabulam.

Am inteles ca au ploaie cam de doua ori pe an doar, da’ de cand am venit a plouat deja de doua ori. Suspect, nu?:)
Ok, scriu mai incolo, se raceste cafeaua V-am pupat bai.

[avion, Bucuresti - Milano]

Buna seara din nou,

Si iata ca s-a ajuns in aer Sincer, ma simt ca Benny Hill. Am rezolvat primul quest prin aeroport – m-a abordat o tipa care lucra la un duty free sa cumpar pentru ea un parfum ca aveam pasaport si boarding pass si doar asa se poate cumpara. N-am inteles ce era cu fraza “go my minion, go!”. Evident, era sa dau un raft de parfumuri jos, o nebunie. Ma rog, ii cumpar fetei Farmec 16-ul si plec la boarding. Aparatul foto deschis, oamenii se uitau suspect da’ nu comenta nimeni prin urmare nici prin cap nu mi-a trecut sa-l inchid. Intrat in avion, dau cu capul de chestia aia de deasupra in care se tin bagajele de mana. Imi cer scuze, moment in care ma lovesc de scaun. Cer scuze din nou. Deja stewardesa sta cu ochii pe mine ca pe butelie. Ne masuram din ochi, o sa fie o lupta crancena. Excelent

Decolarea. Eu filmam in nestire prin avion, deci s-a vazut nevoita sa faca ea prima miscare. Cica nu e voie. Boooon, joaca dur. Politically correct, ea se referise la pozele din avion. Prin urmare dupa 5 minute am indreptat aparatul catre afara si m-am apucat sa filmez decolarea. Dupa vreo 5 minute vine la mine, cica nu e voie sa pozez nici afara. Oricum decolasem, era noapte si imi indeplinisem agenda. Acum vad ca vine amenintator cu un sandwich, cred ca vrea pace.

Va pup, inchid din nou laptopul.

[aeroport Milano]

Comeback.

Surprinzator, am ajuns la Milano. Pe drumul pana aici turbulente puternice – se zguduia super misto, ziceai ca pune Rancha muzica. Aeroportul mare frate, magazinul Ferrari fix in fata. La cat de mare e are o surpriza pe masura. Nu se fumeaza nicaieri, da’ absolut nicaieri. Nu baruri, nu locuri amenajate, nimic. Cred ca mi-am dat seama cum fac localnicii – baga tigarile invers pe gat – ca altfel nu-mi explic. La un moment dat vad agatata o tablita de tavan: WiFi access point. Yu-hu! Yuhu pe naiba, accesul e platit si habar n-am de unde ti-ai lua cartela. Sau de ce

Ce urmeaza e boarding-ul pentru Dubai. In afara de cativa oameni care par normali, parca toti restul care se imbarca sunt teroristi. Serios bai, tre’ sa vedeti acum arata Tre’ sa-i prind neatenti si sa le bag poze. Sigur o sa trebuiasca un filtru de red-eye reduction la aparat, ca astia au ochii rosii default. De furie adica Sper sa nu fuga repede, ca daca pana acum au stat in fusta poate n-au antrenament. A, si mai e unul, Vassili Makarov, ca il chemau la pupitru. E ca si cum as calatori cu Ghenadi Kalashnikov.
Excelent, devine bestial. Revin.

[in avion, Milano - Dubai]

2AM ora Romaniei. Sunt la cateva ore dupa boarding in avion, un pahar de vin rosu (al 4-lea sau al 5-lea), ma sarut pasional cu germanul de langa. E un tip care arata misto, bem impreuna vin si facem misto de cat de idiot pot arata mingile de fotbal. Ma rog, eu fac misto, el le vinde, am inteles ca cu asta se ocupa.

Diferenta super mare intre zborul Bucuresti – Milano si Milano – Dubai. In primul rand avionul mult mai curat si mai mare (un 767, pare genul de avion rezistent in care nici chiar Alex nu poate darama mare lucru). Stewardesele si stewarzii arata cashto, sunt mai amabili si te lasa sa-ti iei singur bautura de la bar. Comparate cu stewardesele de pe avionul asta alea de pe cursa de Bucuresti erau niste impushcate, pareau ca acum au iesit din operatie si le-a obligat cineva sa lucreze. Revenind la prezent, ne-au dat casti, le ascult muzica de camera pe care-o difuzeaza prin scaune. Stiu, suna suspect Muzica se da in scaune. Ai casca, ai masca. Culmea, m-au lasat sa fac cate poze am vrut. Evident ca am facut cateva si apoi m-am plictisit si bagat aparatul la loc. Cand te lasa sa faci ce vrei iti trece repede. No, copii. Inchid iar laptopul, ne auzim din Dubai. Sunt rupt de oboseala Va pup.

ps: “87 bvg vgbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbbcggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggggi”
Asta e o chestie pe care n-o s-o inteleaga nimeni. Percuteaza la cine trebuie

Dragi amatori,

Iata-ne ajunsi la primul episod al periplului calatoriei de voiaj intreprinsa in scopuri de agrement catre destinatia mentionata. Asadar, imaginea urmatoare declanseaza sarbatoarea. Am ajuns in Otopeni sat ora locala 16.00, decolarea este prevazuta peste doua ore. Daca totul merge bine descarcerarea ar trebui sa tina maxim 40 de ore pana se recupereaza toate danturile. Evident, sunt nerabdator sa ma intalnesc cu avionul DC-80 cu care plecam, e prima lui cursa din 1983 incoace – l-au dat la casat de la un montaigne rousse din Kiev. Evident, nu e wireless altfel as fi postat instaneu. Cola e ca in timpul prohibitiei din New York, o vand porcii astia cu 90.000. Parca baga in ea apa din lacrimi altfel nu-mi explic pretul. Da, nu mai comentati, sunt in bar Langa, italieni. In fata, italieni. Pe laterale tigani care opereaza. E superb. No, salvez bateria de la laptop acum in eventualitatea in care li-ionul ala poate trimite semnale catre detectoare cand or sa ne caute in terenurile agricole de pe langa Ploiesti.

V-am pupat, stay tuned. Photoset-uri intra curand de pe flickr

Imagini din provincie. Se poate remarca faptul ca au ramas in acelasi stadiu. Noroc cu muncitorii nostri din constructii care dinainte de ’89 mai puneau cate o caramida / un combinat pe acolo.Rural images. One can notice the fact that the arabs are in the same undeveloped stage. Lucky thing that our construction workers (before ’89) were adding a brick or two or some milk factory around.

imagini furate cu nesimtire de la juergen stumpe, un suspect de pe internet ce se pare ca isi face vacantele acolo.images courtesy of juergen stumpe, a guy which seems to spend quite a lots of time in that area

O dupa-amiaza placuta de toamna. Combinatul de la Kozlodui mocneste voios de pe malul bulgaresc. Sunt fericitul posesor al unui bilet de avion luat la niste oferte concepute special pentru cetatenii mai rupti in fund. Ma rog, in definitiv toti suntem rupti in fund, problema e ca la mine se vede.

Prin urmare dupa cum spuneam am cerut cea mai rezonabila varianta de transport, incluzand aici chiar si disponibilitatea mea de a inota prin marea Arabiei pentru ultimii 100km, daca asta ii face sa economiseasca combustibil. Alitalia (macaronarii tot macaronari) a realizat potentialul afacerii. Un avion cu scaune de plastic -de-alea de terasa-, in care lumea sta in picioare si fumeaza Marasesti. Un avion care sa opreasca in toate haltele. Un avion popular, in care sa nu existe check-in, ci controlori de bilete urcati la fiecare statie. Ma rog, un avion AL NOSTRU. Si iata-ma cu biletul in mana si poza pe blog.

Take-off-ul se va petrece (daca e vant din spate si gasim un boeing liber sa ne traga) sambata, 25.11.2006 orele 18.00
Dupa cum v-ati dat seama, asta e locul unde se mediatizeaza toata actiunea. So. Bine v-am gasit.A nice autumn afternoon. The massive Kozlodui factory sings on the bulgarian shore. I am the happy owner of a plane ticket grabbed by the means of some sort of special offers tailored for naked ass people. Well, in the end we all are naked asses, the problem is that in my case it shows. Oh well, as I was saying I asked for the most reasonable transport offer, including here even my availability to swim through the arabian sea for the last 100km, if that makes them spare fuel. Alitalia (pasta still pasta till the end) realised the potential of the business. A plane with plastic chairs – you know, the cheap model, romanian terraces’ style -, where people stands up and smokes shitty cigarettes. A plane stopping in all the villages on its way. A popular plane without check-ins but ticket controllers getting in and out at each stop. Whatever a plane for US. So, here I am with the ticket in my hand and the picture on the blog.The take-off is scheduled (if we have the wind blowing in our back and if we find a free boeing willing to drag us in the air) saturday, november 25. 2006 at 18.00hr.
As you’ve already noticed by now, this is the place where all the action would be broadcasted. So. Good to see you.